Credeam ca sunt slaba, vulnerabila, previzibila, emotiva, sensibila, naiva. Chiar eram, insa nimeni nu putea sa-mi vada adevaratul chip de dupa masca invincibila creata de-a lungul timpului.
Desi masca e la locul ei, eu imi pot da seama ce se intampla cu adevarat cu mine. Am realizat ca sensibilitatea devine tot mai stravezie si ca, desi previzibilitatea si sensibilitatea raman acolo, se manifesta mai putin.
"Am crescut"? Asa credeam si eu. Insa e pur si simplu experienta. Poti sa cresti fara sa castigi experienta, sa cresti doar ca sa cresti, insa poti sa cresti si sa te bucuri, sa inveti, sa lupti, sa regreti momentele de pe parcursul cresterii.
Am invatat sa lupt pentru ceea ce mi se cuvine si sa las balta ce nu merita stradania. Am invatat ca fiecare "sut in cur" e un pas inainte. Am invatat ca lacrimile varsate ma fac sa vad mai clar. Am invatat ca "friendship ends" chiar daca la un moment dat ai impresia ca e cel mai bun lucru primit. Am invatat ca nu te dezamagesc decat persoanele la care tii cu adevarat. Am invatat multe.
Dar cel mai important, am invatat sa profit de roadele fiecarei greseli.
Foarte ciudat, am invatat sa nu iubesc. Chiar si mai ciudat, am invatat sa ma mint singura.
Am propriul meu colt de scena, insa viata imi modifica constant scenariul si actorii. Fara ei, scena e inutila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu