Am găsit în cutia poștala o scrisoare... Pentru prima dată, era de la I.
„Draga mea,
Am să te las. Am să te las să-mi fii iubită, am să te las să-mi fii amantă și prietenă... am să te las să-mi fii.
Cu fiecare minut ce trece îmi dau seama mai tare ca eu ne-am oprit pe amândouă din a ne iubi, că eu luptam pentru monopol, în timp ce tu îți cereai drăgăstos partea. Îmi dau seama că am oprit iubirea de sine pentru iubirea de putere, confuză fiind din cauza diferențelor dintre satisfacție și fericire.
Am înțeles că existăm și vom exista veșnic împreună și ridic steagul de pace în fața ta. Orice vei dori să mă înveți, voi asculta și orice vei dori să te învăț, te voi învăța.
Pace vreau să-mi fii, pace vreau să-ți fiu. Iubire vreau să-mi fii, iubire vreau să-ți fiu.
A ta, pentru totdeauna,
I.”
Și mi s-a demonstrat că rațiunea și emoția nu pot fi fericite decât împreună.
