Sa te protejezi de ce ai in fata, dar nu vrei sa vezi, pentru ca ti-ar ruina fericirea mai mult decat ar putea frica s-o faca vreodata. Sa te protejezi de orice speranta pe care, mai mult sau mai putin constient, o ai in minte...si in trup, dar, mai ales, in suflet.
Vrei sa crezi ca e mai rau decat e, desi simti ca e, de fapt, mai rau decat speri tu a fi. Si iti inchizi ratiunea si optimismul intr-o cusca bine securizata fizic. Doar fizic, pentru fonic nu crezi ca poti sa o faci, iara ele urla din toti ranunchii si tu... tu, fraiero, vrei sa le ignori si nu poti.
Cum e in carapace?
E la fel.
