Singurătate voită

Să alegi să fii singură a devenit ori o modă, ori un chin, nu-mi pot da seama. Cert e că, printre păreri sociale greu de înghițit si experiențe greu de digerat, am ales să fiu singură.

Am ales să mă iubesc și nu mi-e rușine cu asta. Am ales să fiu liberă și las să se vadă de la o poștă.

De ce ar trebui să am un bărbat lângă mine?

- iubesc, simt și mi-e teribil de greu să mă prefac că ma integrez în societate. Mi-e greu și să zic că sunt singură pentru că eu aleg, știind că tu alegi, total inconștient, pentru mine. Sunt singură pentru că te vreau pe tine-

-te-aștept până când simt că n-ai să mai vii; iar de-ai să vii, eu n-am să fug și nici n-am să stau; de-ai să mă cauți, să știi c-ai să mă găsești, iar de n-ai să mă cauți, să știi c-am plecat demult-

Acum e simplu de înțeles singurătatea voită?

Scrisoarea dintre lumi

Surprinzător, Clara mi-a scris din nou, după ce am evitat de nenumărate ori să mai vorbim. 

„Draga mea, 

Nu ți-am mai scris de ceva vreme, știu, dar mai știu că înțelegi. Unde să mai adaug că nu mi-ai răspuns la aproape nicio scrisoare, așa că am luat tăcerea ca pe un răspuns și m-am conformat.  Pe scurt: am încercat să triez din amalgamul de emoții cu care m-am obișnuit și să aleg să fiu bine. Mi-a ieșit. Iată-mă, însă, tot aici, încurcată și fără pic de ordine în gânduri și simțuri.

Nu pot să-mi leg ideile, formulările-mi sunt mediocre, poate chiar proaste, iar eu sunt nicăieri. De obicei, când îți scriam, fie eram tristă, fie eram într-o tristețe îmbibată în speranță. Acum, însă... sunt bine, acel „bine” uzual și fără esență. Sunt acolo unde sunt nimic, dar pot să spun că sunt bine. 

Asta-i poate chiar mai trist decât să fiu tristă, e mai groaznic decât să mă simt groaznic și mai gol decât simțul goliciunii. 

Nu știu ce să fac. Cert e că tocmai mi-am început, deloc caracteristic mie, trei paragrafe cu „nu”.

Pare că pot întotdeauna să spun ce trebuie și să fac ce trebuie, așa-i? Cu tine am simțit întotdeauna. E rândul tău, rogu-te. Vino cu a ta rațiune și cu ale tale idei pământești și dă-mi un sfat, ajută-mă să mă regăsesc undeva, prin pierderea ta.

Te chem acum, dar chiar te vreau?

Dar tu mă vrei?

A ta, necondiționat,

Clara”

Cred că.... ne iubim.