Vulnerabilitate

Ai devenit intr-un timp realtiv scurt unul dintre punctele mele slabe. Si te doare-n cur.
Pentru ca eu ma simt goala si vulnerabila stiind ca o sa dispari pur si simplu din viata mea, dar in ciuda acestui fapt nu vreau sa fac absolut nimic pentru a schimba ceva, iar tie nu-ti pasa ca n-o sa ma mai vezi de azi inainte. Nu-ti pasa  de cat de bine ne-am simtit, nu-ti pasa ca n-o sa mai vorbim cu orele si n-o sa ne mai uitam la stele inghetand ca niste caini. De ce? Pentru ca nu am insemnat absolut nimic pentru tine. Am fost pur si simplu "una din ele", din multele tale "tovarase".
Stiu ca obisnuiam sa-ti spun ca sunt din piatra, ca nu-mi pasa de nimeni mai mult decat trebuie, dar te minteam. Si sincera sa fiu, incercam sa mint cat mai prost posibil. Inca nu stiu daca ti-ai dat seama ca mint si nu ti-a pasat sau esti de-a dreptul chior.
Oricum, multumesc pentru o luna minunata :)

‎....Iar acum suntem doi necunoscuti ce se cunosc destul de bine...

Din nou

Si parca o ia de la capat, exact atunci cand credeam ca o sa se termine. M-am saturat sa-mi amintesc cu usurinta totul si sa mi se faca dor doar pentru ca tu apari din senin si dispari cel putin la fel de rapid cum ai aparut.
Dar probabil sunt dependenta de ce simt si trebuie ca totul sa se consume ca sa pot simti si altceva pentru altcineva. Poate asta e motivul pentru care inca simt - nu s-a terminat.

Un nou inceput

Ce copil!
Ce copil naiv, cu orgoliu de umplutura si orbit de niste sentimente puerile am fost!
Privesc in trecut. Ma vad pe mine, o copila ce-si stergea lacrimile pe perna, o copila ce, inainte de culcare, isi imagina ca viata e asa cum vrea ea sa fie si o copila care nu putea deschide ochii indeajuns de mult incat sa vada ca singura ei vina era faptul ca nu putea lasa in urma toti idiotii carora nu le pasa ca, macar ea, era capabila sa simta ceva.
M-am trezit.
Si nu o spun doar asa. M-am trezit cu adevarat. Poate prea tarziu si poate intr-un mod deloc placut. Dar poate ca "modul neplacut" a fost ce-mi trebuia.
De ce sa regret un lucru care m-a ajutat? Nu regret nimic. Nu sunt ca voi, din fericire. Eu invat din greselile mele. Propriile greseli sunt singura dovada care ma conduc spre realitate. As putea sa va spun ca imi pare rau ca nu va ascult sfaturile si ca intotdeauna fac ce "ma taie capul". Dar nu poate sa-mi para rau pentru ceea ce sunt. "Take me as I am or leave me." Poate ca o faceti din mila sau poate chiar va pasa. Dar nu cred ca motivul schimba prea mult situatia. Uneori incerc din rasputeri sa le fac pe plac macar persoanelor pe care le iubesc, dar cei care ma iubesc stiu ca nu scot mai nimic de la mine.





Nu regret nimic.
Poti sa ma judeci, poti sa faci ce vrei, dar eu nu regret nimic. M-am dezbracat si de sentimente, si de amintiri, si de naivitate. Si nu m-am mai imbracat cu aceleasi haine. Si la propriu si la figurat. Am ramas goala pentru o vreme. Singura, goala, fara nimic de care sa ma agat. Si plangeam. Priveam hainele intinse peste tot si plangeam pentru fiecare clipa pierduta, pentru fiecare greseala facuta, pentru fiecare idiot. Dar m-am oprit si am realizat ca nu rezolv nimic. Ca tot ce trebuie sa fac e sa imi iau alte haine. Sa incep o viata noua. M-am imbracat, mi-am luat tigarile din geanta si am inceput sa fumez ca si cum ar fi fost pentru ultima oara. Fiecare fum ma linistea, de parca ma lasa sa-mi inec amarul in el. Si cu toate astea, fumul imi limpezea gandurile. Ironic, nu?
Ce a fost mai rau a trecut. Acum urmeaza razbunarea.