Inca nu am inteles care-i toata treaba cu "iubirea". Sau cel putin cu ce vreau eu de la iubire sau de la viata. De fapt, asta e problema. Nu stiu ce vreau. Nu pot sa ma inteleg pe mine insami. Acum vreau sa-i indepartez pe toti, acum vreau sa ii am aproape. Ironia e ca atunci cand vreau sa indepartez pe toata lumea, parca "lumea" se inghesuie sa fie langa mine si viceversa.
Poate gresesc cand incerc sa-i indepartez avand in vedere ca oricum voi avea nevoie de ei, dar am nevoie de mine. Am nevoie sa-mi limpezesc gandurile, sa incerc sa-mi dau seama ce vreau de la propria-mi viata, sa-mi conturez personalitatea.
Chiar daca ma doare s-o spun, sunt usor influentabila. Poate chiar prea usor. Nu sunt deloc tare si nu rezist presiunii, nu rezist in general in fata greselilor, tentatiilor. Uneori nu sunt capabila sa decid de una singura ce e bine si ce e rau si am nevoie intotdeauna de aprobarea altora.
Nu stiu daca am mai recunoscut vreodata chestiile astea, dar sunt al naibii de dureroase. Sa accepti realitatea nu e asa usor precum pare, cel putin pentru mine. Pentru ca, in realitate, sunt ca un cersetor. Slaba, fara vointa, fara puterea de a decide, pierduta intr-o lume aparent foarte mare si, totusi, atat de mica.
Vreau sa ma schimb. chiar vreau. De foarte multe ori pe la ora asta ma apuca remuscarile si o dorinta arzatoare de a ma schimba si de a fi sigura pe mine. Dar, dimineata aduce cu ea si falsitatea intrata deja in rutina. Ma impac pur si simplu cu ideea ca sunt o persoana slaba, care se foloseste de altii, care nu stie ce vrea si care incearca intotdeauna sa demonstreze ceva.
Dar acum..nu mai stiu unde mi-e locul. Cand toata lumea se indoieste de tine si nu intelege ce cauti acolo, cand simti ca toata lumea se uita urat la tine pentru ca iti versi frustrarile pe altii...pur si simplu esti pierdut. Si ai nevoie de o vesta de salvare. Iar singura vesta de salvare pe care o vad acum e schimbarea in opusul realitatii.
Nu trebuie sa mai par, trebuie sa fiu. Si voi lasa in urma oameni, lucruri si tot ce va fi nevoie ca sa fiu impacata cu mine insami. Pentru ca viata nu e usoara si toti facem greseli. Dar trebuie sa stim cand trebuie sa ne oprim ca sa nu fie prea tarziu. Desi...niciodata nu e prea tarziu!
