marți, 24 ianuarie 2012

Un nou inceput


Ce copil!
Ce copil naiv, cu orgoliu de umplutura si orbit de niste sentimente puerile am fost!
Privesc in trecut. Ma vad pe mine, o copila ce-si stergea lacrimile pe perna, o copila ce, inainte de culcare, isi imagina ca viata e asa cum vrea ea sa fie si o copila care nu putea deschide ochii indeajuns de mult incat sa vada ca singura ei vina era faptul ca nu putea lasa in urma toti idiotii carora nu le pasa ca, macar ea, era capabila sa simta ceva.
M-am trezit.
Si nu o spun doar asa. M-am trezit cu adevarat. Poate prea tarziu si poate intr-un mod deloc placut. Dar poate ca "modul neplacut" a fost ce-mi trebuia.
De ce sa regret un lucru care m-a ajutat? Nu regret nimic. Nu sunt ca voi, din fericire. Eu invat din greselile mele. Propriile greseli sunt singura dovada care ma conduc spre realitate. As putea sa va spun ca imi pare rau ca nu va ascult sfaturile si ca intotdeauna fac ce "ma taie capul". Dar nu poate sa-mi para rau pentru ceea ce sunt. "Take me as I am or leave me." Poate ca o faceti din mila sau poate chiar va pasa. Dar nu cred ca motivul schimba prea mult situatia. Uneori incerc din rasputeri sa le fac pe plac macar persoanelor pe care le iubesc, dar cei care ma iubesc stiu ca nu scot mai nimic de la mine.





Nu regret nimic.
Poti sa ma judeci, poti sa faci ce vrei, dar eu nu regret nimic. M-am dezbracat si de sentimente, si de amintiri, si de naivitate. Si nu m-am mai imbracat cu aceleasi haine. Si la propriu si la figurat. Am ramas goala pentru o vreme. Singura, goala, fara nimic de care sa ma agat. Si plangeam. Priveam hainele intinse peste tot si plangeam pentru fiecare clipa pierduta, pentru fiecare greseala facuta, pentru fiecare idiot. Dar m-am oprit si am realizat ca nu rezolv nimic. Ca tot ce trebuie sa fac e sa imi iau alte haine. Sa incep o viata noua. M-am imbracat, mi-am luat tigarile din geanta si am inceput sa fumez ca si cum ar fi fost pentru ultima oara. Fiecare fum ma linistea, de parca ma lasa sa-mi inec amarul in el. Si cu toate astea, fumul imi limpezea gandurile. Ironic, nu?
Ce a fost mai rau a trecut. Acum urmeaza razbunarea.