M-ai lasat sa zac in agonie aproape jumatate de an. Perioada de timp in care am incercat de nenumarate ori sa trec peste, sa te calc in picioare, sa fiu fericita ca si cum nu ai fi aparut niciodata. Ca si cum buzele tale nu le-ar fi atins pe ale mele niciodata, ca si cum mana ta nu mi-ar fi atins vreodata fata, coapsele..
Nu cred ca te-am iertat. Inca te vreau, iar tu doar te joci cu mine, cum ai stiut sa faci mereu. Pentru ca de fiecare data cand eram impreuna si ma faceai sa ma simt ca singura fata pe care o vrei, ma pacaleai. Sau poate ca pur si simplu ma lasam pacalita de zambetul si de ochii tai irezistibli.
Sa nu ai impresia ca daca vii brusc dupa atata timp si imi spui 2 cuvinte frumoase o sa alerg spre tine, insetata de trupul tau.. Intr-adevar, inca te iubesc. Si fiecare atingere de-a ta e ca o picatura de ploaie in desert. Si fiecare cuvant pe care mi-l spui e un strop de fericire presarat in inima.
Dar NU. Nu si de data asta. Va trebui sa faci mai mult decat sa te uiti frumos la mine de data asta. Va trebui sa vrei, sa incerci, sa speri. Un singur lucru ai de facut. Si sper din tot sufletul sa-l faci..
Once is a mistake, twice is a choice.
