Don't fall in love.

Don't fall in love.

Don't fall in love.

Don't fall in love.

Don't fall in love.

Don't fall in love.

Don't fall in love.

Imi tot spun asta de parca chiar o cred. Ma sperie gandul ca s-ar putea intampla asta. Ma sperie gandul ca m-as putea indragosti de voi si distruge tot ce am construit pana acum. Absolut TOT.

De ce sunteti ceea ce urasc si ma atrage cel mai tare in acelasi timp? De ce nu pot fi o fata normala careia sa-i placa un tip cu o freza draguta, comportament de zahar si zambet de reclama?

Trebuia sa apareti voi. Voi cu personalitatile voastre ciudate si totusi atat de fascinante. Poate ca nu ma indragostesc si sunt doar fascinata de voi. Sunt fascinata de ceea ce simtiti, de felul in care o aratati. Va admir raceala si nesimtirea in exces. Poate ca am impresia ca ma indragostesc doar pentru ca sunt foarte curioasa si vreau sa va inteleg asa cum nimeni nu incearca sa am inteleaga pe mine.

Deci nu ma indragostesc.

Moment.

Ca in fiecare seara, ma transform in sinceritatea insasi. sinceritatea cu mine insami. Da, pentru ca in momente ca astea deschid ochii si ma trezesc la realitate. Si vad lucrurile asa cum sunt, fara perdea, fara sa le gasesc scuze, motive. Imi vad fiecare scapare stupida din trecut si fiecare miscare proasta. Fiecare urma de surplus de orgoliu si fiecare picatura de egoism.

Si eu incerc sa ma mint. Pentru ce? Pentru ce confuzia asta imensa ascunsa dupa un val de imaturitate si fericire de proasta calitate?

De frica.

Mi-e frica sa va las sa vedeti cine sunt. O sa ma raniti asa cum a facut fiecare persoana in fata careia am incercat sa ma deschid. Prefer sa par o copila cu idei imature, ras colorat si sentimente efemere. Prefer sa te las sa ma crezi proasta.

Afla ca nu sunt proasta. Afla ca nu uit decat ce vreau si ca atunci cand o sa prind curaj, o sa te lovesc unde te doare mai tare. Afla ca nimic nu ramane neplatit.

Poate vorbesc in vant.

Sau nu.

Ioana.