Scrisoare catre Paris.

    Sper sa fii conștient de ce mi-ai făcut. Sa vezi monstrul în care m-ai transformat cu atâta subtilitate. Să știi ca fiecare greșeală făcută, e pentru tine. Fiecare rană din suflet e datorită ție. Fiecare lacrimă care curge e din cauza ta, pentru că orice lucru, cat de mărunt, îmi aminteşte de tine. De cat de puțin am însemnat pentru tine, de teatrul de calitate pe care l-ai jucat cu atâta talent, de fiecare speranță zdrobită în doar câteva secunde.

    Poate că am greșit. Poate am fost rece. Dar poate că mi-am cerut scuze. Si cu toate astea, poate că doar mie îmi păsa. Eram jucăria cu care îţi plăcea sa te joci în fiecare seară și atât. Pana n-am mai fost nici măcar atât.

    M-ai aruncat ca pe o cârpa folosita fără să-ți pese ca poate "cârpa" începea sa aibă sentimente.

    Pot sa scriu despre asta pagini intregi. Cu ce folos?

    Am înțeles că nu mai are are rost. Nu sunt asa proastă cum crezi tu. Nu că ai putea crede ceva despre mine, având în vedere că nu mă cunoști absolut deloc.

    E timpul să pleci. Tu și schimbările din viata mea. E timpul sa încerc sa ma regăsesc, să te uit.

    Am uitat sa fiu fericită. E timpul sa reînvăț.

Te pup.

Pa.

Ioana