Fara titlu.

Nu stiu cum sa incep. Sa zic ca ma doare sau ca sunt o proasta? Mai bine ambele.
Sunt o proasta si ma doare. Suna mai bine.

Am pe fundal "Final goodbye"  si simt nevoia sa plang, insa nu o fac. Pentru ca nu pot. Am nevoie de un impuls. Sau pur si simplu nu exista nici un motiv rezonabil pentru care sa o fac. Poate e doar astenia de primavara sau faptul ca afara e o vreme de-ti vine sa te sinucizi. Si parca picaturile de ploaie ma striga si simt nevoia sa ies si sa plang in ploaie, sa racesc, sa stau in pat si sa am motive sa fiu trista. Sa nu-i mai vad.
Si prima lacrima evident a inceput sa cada. Si o ador. Vreau s-o las. Ma face sa ma simt mai bine.
Cel mai tare ma doare ca sunt stupida. SI mi se urca sangele la cap si simt nevoia sa-mi fac rau si sa ma trezesc la realitate ca parca traiesc intr-o lume total paralela, intr-o lume in care realitatea e cum vreau eu sa fie nu cum e de fapt. Si ma si credeam mare realista, care vede lucrurile cum sunt si nu le infloreste. Dar se pare ca in momentele mele proaste realizez cat de mincinoasa, narcisista si fraiera sunt.
Multumesc mult anumitor persoane care au stiut ce sa-mi zica. Pentru ca mi-am dat seama ca nu am castigat si nici nu am pierdut pentru ca pur si simplu nu am incercat. O sa incerc. Si atunci cand sasele mele isi vor lua pur si simplu zborul voi avea dreptul sa fiu suparata, nervoasa si toate celelalte.
Feeling so much better!<3 Thank you, W.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Defect..sau nu.

"Ai avut dreptate, nu te iubesc. Doar ca sunt o persoana groaznica si vroiam pur si simplu sa stiu ca esti al meu. Atat. Dar acum, cand nu mai esti, te vreau din nou. Uraste-ma. Si eu m-as uri in locul tau."

I-a fost greu sa-l scrie, insa l-a sters usor. Nu a putut sa dea "Send". S-a uitat efectiv  ca o proasta la ce a scris si a sters usor, usor cate o litera...
E rea, e atat de rea. Si ii e bine. Evident ca are momente in care si-ar da cu ceva in cap, in care ar vrea sa se schimbe, insa de cele mai multe ori e mandra de ea. E mandra de faptulca poate sa treaca usor peste multe, ca poate sa nu-i pese daca cineva se uita frumos la ea sau nu.

Dar, cu toate astea, nu e in stare sa lupte pentru cel dorit. Nu are curaj, acesta fiind profund intunecat de orgoliu. Otrava numita 'orgoliu', care odata ce ti-a intrat in sange, se imprastie in tot corpul si nu mai poti scapa. Orgoliul care iti promite ca va fi acolo cand ceilalti vor fugi, orgoliul care iti promite mai putina suferinta, asa cum otrava iti promite o moarte usoara. Insa nu e asa. Pe dinauntru arde, arde ca o lumanare. Flacara se intensifica iar ea se topeste usor-usor pana nu mai ramane decat amintirea unei luminite intr-o lume plina de intuneric.

Te iubeste, dar nu te iubeste. Te uraste, dar nu te uraste. Te vrea, dar nu mereu. Nu te vrea, dar totusi te vrea. Indecisa? Da. Ranita? Foarte. Orgolioasa? Mai presus de orice.

Asteapta sa se intample ceva. Si se va intampla. Dar pana atunci, doar asteapta.

O idioata.