De ici-colo

Cum faci pe cineva să înțeleagă că orice lucru "rău" și dureros e, de fapt, un lucru minunat? Cum îi explici cuiva că orice i s-ar întâmpla e minunat, e un dar? Viața în sine e un dar, e un amalgam de lucruri de la foarte plăcute la foarte puțin plăcute  pe care le trăiești, le înveți,  le accepți și le iubești. Cum îi spui unui om să iubească durerea?

Dacă e greșit?

Nu am întrebat ce voiam... Dacă nu e potrivit pentru ei?

"Personal, mă aflu acolo unde nimic nu mă doboară,  acolo unde îmi îmbrățișez fiecare durere și o fac parte din mine. Acolo unde nu există bine și rău, există doar potrivit. Acolo unde iubirea devine singurul motiv pentru care trăiești.

Doar că eu privesc iubirea altfel. Eu iubesc picăturile de ploaie, iubesc lacrimile ce mi se scurg pe faţă, iubesc fiecare sentiment ce mi se nutrește în suflet. Las totul să-şi construiască propriul colţ din mine.

Dar asta sunt eu. Ce arăt, din păcate,  e diferit. Nu pot să vă arat paradoxala veșnică fericire în tristețe pe care o trăiesc. Pot să vă arăt doar cât de neinvincibilă sunt și, doar uneori, cât de profundă pot fi. Aş vrea să vedeți partea mea reală, nu doar cea frumoasă.


Doar că eu vă vreau așa cum sunteți. Vă vreau neintimidaţi, reali, vă vreau aşa cum vă temeţi să fiţi, pentru ca doar așa vă pot fi eu de care aveţi nevoie. Doar așa îmi ies la suprafaţă insticte pe care le ascund în mare parte a timpului, pe care le am în mine și pe care nu le pot stavili, uneori.


Doar așa cred că vă pot iubi :)"

Îmi şopti Clara...