Moment.

Ca in fiecare seara, ma transform in sinceritatea insasi. sinceritatea cu mine insami. Da, pentru ca in momente ca astea deschid ochii si ma trezesc la realitate. Si vad lucrurile asa cum sunt, fara perdea, fara sa le gasesc scuze, motive. Imi vad fiecare scapare stupida din trecut si fiecare miscare proasta. Fiecare urma de surplus de orgoliu si fiecare picatura de egoism.

Si eu incerc sa ma mint. Pentru ce? Pentru ce confuzia asta imensa ascunsa dupa un val de imaturitate si fericire de proasta calitate?

De frica.

Mi-e frica sa va las sa vedeti cine sunt. O sa ma raniti asa cum a facut fiecare persoana in fata careia am incercat sa ma deschid. Prefer sa par o copila cu idei imature, ras colorat si sentimente efemere. Prefer sa te las sa ma crezi proasta.

Afla ca nu sunt proasta. Afla ca nu uit decat ce vreau si ca atunci cand o sa prind curaj, o sa te lovesc unde te doare mai tare. Afla ca nimic nu ramane neplatit.

Poate vorbesc in vant.

Sau nu.

Ioana.