E ciudat. E ciudat cate pot simti ascultand melodiile astea. E ciudat cum ideile nu-mi explodeaza, ci mi se invart lin prin ca. Nu voi fi coerenta. Voi scrie ce gandesc.
"Lasa-ma sa te simt. Lasa-ma sa-ti sar in brate, sa-ti simt corpul lipit de al meu. Lasa-ma sa te vad asa cum ceilalti nu te pot vedea. Lasa-ma sa iti arat ce snt cu adevarat, lasa-ma sa te iubesc. Da-mi voie sa ma simt iubita. Am dreptul sa visez, am dreptul sa ma hranesc cu sperante inutile, am dreptul sa te am doar ca pe o iluzie. Am acest drept. Dar crede-ma ca il urasc cu toata fiinta mea. Crede-ma ca urasc faptul ca ma hranesc cu iluzii. Iluziile sunt ca drogurile. Te apuci, iti plac, te imbolnavesti si vrei sa te lasi. Insa atunci cand vrei sa renunti la ele pur si simplu nu poti. Ti-au intrat in reflex, in obisnuinta. Te uimesti singur cand realizezi cat ai ajuns sa imbini realitatea cu iluzia din cauza dependentei tale stupide..."
"Plang. Plang si totusi nu-mi gasesc lacrimile. Plang pe diauntru. Tip, urlu, vreau sa asurzesc pe oricine incearca sa se apropie de mine. Asa iau nastere momentele de singuratate, nu? Asa ranesti fara sa vrei pe cine iubesti. Nu vreau sa-mi mai plang de mila. Nu vreau sa plang nici pe dinauntru, nici in exterior. Vreau sa-mi pot face fiecare particica a corpului sa zambeasca, sa radieze de fericire, sa imi dea voie sa ma inalt acolo unde imi e locul. Sa pot fi eu... o eu imbunatatita. Vreau sa arat ce pot, insa ceva ma tine, ma trage inapoi..."
"Iubeste-ma asa cum sunt. Ia-ma in brate, atinge-mi obrajii, saruta-ma. Fa-ma fericita. Fa-ma sa te iubesc! Am nevoie de tine. Sunt o egoista, te vreau doar pentru mine..."
"Timp. A fost mereu asa? Mereu ne-a "fulgerat" si apoi a trecut fara sa mai lase vreo urma ca a existat? Stergand totul in urma lui, incercand sa rezolve tot, chiar si ceea ce nu trebuie. Nimic nu ma ingrozeste mai mult ca timpul ce trece pe langa mine. As vrea sa pot gasi o cale de scapare, as prea sa-l pot opri...macar putin. Nu vreau zile sua ore... doar cateva minute. Vreau sa am timp sa pretuiesc ceea ce trec cu vederea. Vreau sa am timp pentru mine..."
"Cer incontinuu lucruri ce nu le pot avea. Sunt absurda. Total absurda. Oare constientizez ca cer imposibilul cand o fac? Oare imi ascult vreodata inima? Da, sunt sigura de asta. Inima e cea mai irationala parte a mea. E intr-un continuu razboi cu creierul. Nu se vor potrivi niciodata gandurile mele cu sentimentele. E greu sa inteleg eu...nu am cum sa te fac pe tine sa intelegi. Cert e ca inimii nu-i poate dicta creierul, dar inima ii poate dicta creierului. "
Nu am fost niciodata mai incoerenta. Nu m-am mai lasat niciodata dusa de val astfel. Nu-mi place. nu-mi place sa fie un total dezastru in capul meu. E singurul loc unde vreau sa fie "ordine". E singurul loc de care imi pasa cu adevarat. Titlul nu reprezinta nimic. Pur si simplu am simtit sa-l pun. O sa ramana asa. Nu-l schimb.
Factorul determinant al acestei harababuri?
Uno.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu