Nu pot sa tac.

Simt ca trebuie să o zic undeva. Aici, de exemplu. Unde să poată vedea şi el, unde poate vedea oricine.
Cand credeam ca totul e din ce in ce mai bine, cineva a reusit sa faca totul cel putin la fel de rau cum era. Ne-am certat. Nu, nu cu iubitul meu. Am zis vreodata ca am asa ceva? Deci nu. Cineva care pentru mine inseamna mai mult decat un iubit. De ce? Dintr-o gluma. Pentru ca acest "cineva" nu tine la glume. Ştiam ca acea gluma putea fi reala, dar ştiam ca nu trebuie. Ce a durut? Reacţia. De ce? Pentru ca eu chiar îl iubesc pe acest "cineva" mai mult decât pe orice sau oricine. Nu stiu de ce il iubesc, dar pur si simplu o fac. E o prostie. Hm, oare? Daca nu e iubire atunci cum se numeste? Cum se numeste acel sentiment care te poate face sa renunti la multe fara sa ceri nimic înapoi? Cum se numeşte acel sentiment care te face sa plangi sau sa razi in doar câteva secunde?
Cum se numeşte acel sentiment pe care il simti in permanenta, de care nu uiţi nici macar o secuna, pe care il simţi permanent oriunde ai fi si orice ai face?
Ce mi-e cel mai frica? Ca o sa mor sau o sa se intample ceva si nu o sa-l vad niciodata. Gandul asta ma omoara.
Dupa ce o sa-l vad, voi fi pregatita sa mor. Stiu asta. Dar asteptarea ma omoara... Nu vreau sa-l visez, nu vreau sa-l aud, nu vreau sa ma hranesc cu iluzii.
As vrea sa regret ziua in care l-am cunoscut. Dar nu pot. M-a facut prea fericita. N-as da momentele alea pentru nimic in lume.
Te iubesc..