Credeam ca ma trezesc la realitate. Mda, credeam. Nu mai cred nimic. De fapt, acum nu mai sunt in stare de nimic, nu ma mai pot gandi la nimic. De-abia nimeresc tastele si butoanele telefonului. Imi tremura degetele, imi tremura buzele, imi termura picioarele. Tremur toata. Incerc sa-mi pastrez lacrimile in ochi si nu pot.
Nu stiu exact ce simt. Poate sunt nervi. Nu e fericire. Poate... :-j
Ma simt goala. Lipsita de orice. Lipsita de putere. Puterea de a vorbi, puterea de a respira, puterea de a exista. Lipsita de ganduri. Capul meu e gol. Zeci de minute in care am invatat, s-au risipit prea usor. Nu-mi mai pot aminti nimic, nu ma mai simt in stare de nimic. Imi amintesc doar un singur moment si 5 cuvinte urmate de o lacrima. Nu stiu daca era furie, tristete sau speranta. Nu pot scapa de senzatia ca pentru mine anumite lucruri sunt inutile..pardon, imposibile. Vroiam sa zic "imposibile", dar ti-am spus ca nu sunt in stare de nimic.
Ma simt lipsita de sentimente. Insa simt foarte bine acel nod in gat pe care toti il avem la un moment dat. Uitasem cum e. Uitasem cum se simte si nu sunt deloc incantata ca mi-am amintit. Il preferam uitat. E groaznic. Fiecare cuvant e ca un ghimpe in gat. Fiecare miscare o simt ca pe o lovitura. La fiecare incercare de gandire simt ca imi va exploda capul.
Ma las in voia noptii. Stiu ca nu voi adormi usor, stiu ca nu ma voi simti bine, dar renunt. Sper sa nu ma mai trezesc, dar stiu ca o s-o fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu