O lacrima

De ce plangi? De ce iti irosesti lacrimile? De ce...?
Te faci ca nu stii, vrei sa iti imaginezi ca plangi pentru a-ti curata ochii sau pentru a le simti gustul...acel gust atat de bine cunoscut tie. Acel gust dulce si in acelasi timp amar.
Nu stii ce vrei? Nu stii de ce plangi? Nu stii de ce gustul acesta iti este atat de cunoscut? Minciuni!! Stii foarte bine ce vrei...il vrei pe EL! Stii foarte bine de ce plangi...plangi pentru el! Stii foarte bine de ce gustul lacrimilor iti este cunoscut, familiar...pentru ca ai mai plans pentru el inainte, dar asta nu te-a facut mai tare.
Pur si simplu iti dadea impresia timp de cateva zile ca nu il mai iubesti cu atata ardoare, pasiune. Insa ai uitat cat de firebinti erau lacrimile cu cateva seri in urma...Si pasiunea revine, dragostea revine parca mai arzatoare, mai patrunzatoare, mai reala...mai departata.
Si vrei sa plangi din nou. Mai poti?...Da! Mai poti...dar nu acum. Trebuie sa iti dea un semn de viata. Trebuie sa iti trimita un mesaj sau sa te sune...sa te nelinisteasca de tot, sa te faca neputincioasa la auzul vocii lui... ce te lasa fara suflare.
Si inca o picatura fierbinte iti cade pe obraz. Vrei sa fii singura, sa fii lasata in pace, sa fie linistite sa iti poti auzi suferinta.
Timpul trece...trece atat de repde...si te intrebi de ce iti irosesti timpul pentru el? Dar nu il irosesti. El este elementul care da putina umbra vietii tale, putina culoare, putin contur:) Este asemenea unui anotimp. Anul nu poate trece fara ca el sa treaca prin viata ta...insa doar trece. Nu ramane o vesnicie. Iti lasa urme...nu-l poti uita. Pe EL il pot asemui cu toamna...
E atat de schimbator... uneori atat de rece si uneori atat de cald. Ma deprima, incurcandu-ma in vorbe, facandu-ma sa nu stiu cum sa ma port...dar asta il face special. Asta e motivul pentru care il iubesc. E diferit...aparte...special...Si toate aceste schimbari ma atrag la el si ma apropie tot mai mult cu sufletul de EL...
Am observat ca vorbesc la persoana I...vorbesc despre mine. Am incercat sa pun pe seama TA ceea ce simt eu, ceea ce mi se intampla mie, ceea ce gandesc. Dar m-am pierdut in ceea ce scriu...am uitat de TINE. Acum ma vad doar pe mine, doar sentimentele mele pe care cred ca le inteleg (desi nu este asa), acum sunt egoista.
O lacrima mi-a trebui sa ma schimb. O lacrima fierbinte pe obrazul rece intr-o seara ciudata...cand somnul imi era furat de EL. Pentru ca numai el are puterea de a-mi fura noptile fara a ma supara.
Cu toate astea, voi scrie tot despre TINE! Regret ca m-am lasat dusa de val, asa ca poveste continua...cu TINE. Voi pune pe seama ta toate gandurile mele cele mai ascunse si tot ce nu as avea curaj sa recunoasc. Te voi face pe TINE vinovat/a de tot ceea ce gandesc, vorbesc, scriu, fagaduiesc...doar datorita unei lacrimi..