Fantoma noastra

Stiu ca nu ti-am lasat amintiri. Nu ti-a lasat atingeri, nu ti-am lasat saruturi sau soapte pline de pasiune. Am fost doar o fantoma ce te iubea, o fantoma ce ar fi vrut cu disperare sa-ti lase urme, cicatrici care sa nu treaca in veci, sa ramana acolo, sa-ti aminteasca vesnic de mine.
Insa am ramas o fantoma, o fantoma ce nu a putut sa-ti daruiasca nimic.. nu a putut sa-ti lase blestemul farmecului ei intiparit pe piele.
Ce doare cel mai tare? Nu a primit nimic, nici macar ce a oferit. Am fost fantoma pe care o buntuiai, am fost fantoma vietilor noastre.
Am fost.
Am fost fantoma care te-a iubit mai mult decat te-a iubit sau te va iubi vreodata cineva. Poate tocmai pentru ca ii lipsea inima...