S-a terminat. Mai repede decat credeam, insa destul de tarziu. Imi pare rau ca a durat atat sa-mi dau seama ca se poate uita usor. A fost nevoie de cateva seri. Si guess what?! Sunt fericita!
A fost nevoie de cativa prieteni veechi si cativa noi, de muzica, dans, dar in special de noul EL.
Imi pare rau ca am pierdut atata timp... atatea luni in care puteam sa simt ce simt acum, atatea luni in care nu vedeam decat suferinta din iubire in locul emotiei...
Daca suferi, n-o sa ma crezi pe cuvant. Nici nu vreau. Vreau doar sa stii ca e posibil, ca poti uita fara sa uiti cu adevarat, ca poti sa fii fericit/a, doar ca trebuie sa mai astepti. timpul le va rezolva pe toate.
Stiu! Stiu ca te-ai saturat, ca timpul trece prea greu si parca nimic nu se rezolva. Stiu ca nu poti avea rabdare, stiu ca nu te poti gandi la altul, desi chiar vrei. Stiu toate astea. Si nu pot schimba nimic. E normal sa treci prin asta. E normal sa te simti secatuita si sa nu vrei sa stii de ce. Nu trebuie sa crezi ce spun. Tot ce trebuie sa faci e sa nu-ti pierzi speranta. Va veni si acel EL care-ti va intra in minte si in inima fara ca tu sa vrei, fara sa te chinui, fara sa-ti dai macar seama. O sa simti din nou fluturasi in burta, emotie, fericire.
La un moment dat iti vei da seama de absurditatea suferintei tale. Nu-i nimic rau in asta. Fii absurda! Lasa-te in voia vietii. Cineva istet mi-a spus destul de curand: "E bine sa te lasi in voia destinului; nu ai idee cat te poate surprinde viata". Ghici ce?! Are dreptate !
Lasa-te dusa de val! Candva vei ajunge la tarm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu