Am întrebat-o pe Clara, că-i cea mai sinceră persoana pe care o cunosc. E singura ce nu și-a ascuns veodată vreo amintire, vreun sentiment sau vreun gând față de mine. Mi-a răspuns:
”- Știu pe cine aș suna, fără să ezit. L-aș suna pe nebunul la care tot visez de ceva vreme încoace. Știi ce i-aș spune? Aș începe cu el, că-s lucruri pe care, poate, nu le știe. I-aș zice că îl visez de atâta timp, încât nu știu cum am mai avut timp să mai visez pe altcineva. Că, deși nu am vrut să las să se vadă, l-am iubit, așa cum știu eu să iubesc când sentimentul nu mi-e împărtășit; apoi că-mi pare rău, dar nu mai am timp să-i arăt ce înseamnă să îl iubească cineva așa cum merită. Și oricum nu aș fi făcut-o, că n-avem drumuri comune, observ.
După care, l-aș ruga să transmită un mesaj celei mai bune prietene (notează, te rog) - că mi-a fost soră, nu prietenă și că va rămâne pe veci singurul om ce nu m-a dezamăgit vreodată, singurul om al cărui sânge nu mi-a trecut prin vene, însă nu mi-a păsat vreodată. Și tot ce o rog e să fie fericită, să-mi jure atât mie, cât și ei, că scopul ei în viață va fi propria-i fericire. O mai rog ceva, însă: să îi spună familiei mele tot ce știe că mi-aș dori să le transmit. Știu că va ști ce. Iară, pe toți am să-i rog să nu plângă vreo secundă, că are să ma doară pe mine. Mi-aș dori să își amintească fiecare lucru bun sau rău pe care l-am făcut...și să râdă. Cu poftă! Să nu îndrăznească cineva să poarte negru, că l-am purtat eu pentru toți, de-a lungul vieții. Îmbrăca-s-ar în alb, să-i văd mai bine de oriunde aș merge.
Singura persoană căreia trebuie să-i ceară scuze pentru mine e L.A. - pentru că nu am avut timp să fiu alături de copiii ei așa cum i-am promis și cum mi-aș fi dorit, în special de A., pe care mi-aș fi dorit din tot sufletul să-l văd crescând atât de frumos pe cât știu că o să o facă.
Iar mireasă să nu mă facă. Ce mireasă-i aia fără de bărbat? Aș vrea o rochie neagră, că mie asta-mi place să port la ocazii speciale. Rochia simplă și până la genunchi, cu tocuri în picioare și părul despletit. Vreau să plec ca și cum aș pleca la unul din evenimentele la care mereu mi-a fost drag să merg. Să nu uite de muzică, îi rog pe toți. Vor ști ce-mi place să ascult de la oameni ce nu au fost prea mult prin preajmă și nu m-au cunoscut atât de bine, dar cu siguranță o să îi găseească.
Așa aș face acum, că m-ai întrebat. Intreaba-mă și mâine; nu-s sigură că ți-aș răspunde la fel.
P.S.: Mi-aș dori să pot păcăli întrebarea asta, că parcă prea-s multe de spus. Asta nu cumva înseamnă că de-abia am început să trăiesc?”
Și sper să nu termini prea repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu