Prejudecată și judecată

 

         Jocul care a făcut-o pe Clara cine era, fusese jocul în care toată lumea pierdea. Întotdeauna. E lesne de înțeles că vorbim despre jocul iubirii. Ce nu-i plăcea niciodată să povestească era singurul joc pe care-l pierduse de-a lungul vieții, iar, odată cu el, o parte a celor mai palpitante părți ale vieții.

            Deși pare greu de imaginat, a iubit. A iubit mai mult decât s-a putut iubi pe ea însăși vreodată, din păcate. Făt-Frumos a apărut când ea avea cea mai mare nevoie de el și el de ea. Inexplicabil, s-au potrivit din prima clipa: aveau impresia că se cunosc de o viață întreagă, deși nu trecuseră decât 5 secunde de când făcuseră cunoștință. Au urmat mult prea multe pentru a le înșira aici. Însă, printre petale de trandafiri și scandaluri interminabile, dragostea a a avut un salt neașteptat, ajungând de la cele mai înalte cote, brusc, la cele mai joase.
            Poate că n-ar trebui să intrăm în detalii urâte, așa că n-o să o facem. A urmat o perioadă de timp complexă, ca s-o numim așa. N-ar putea fi catalogată nici bună, nici rea, ci mai degrabă mixul perfect pentru a o face unică.
            S-a terminat, din fericire. Dacă ar fi ținut pentru totdeauna, și-ar fi pierdut farmecul, nu-i așa? E fix genul de poveste ce se apropie de perfecțiune: se termină în ACEL moment, în momentul în care valoarea i se dublează. Că de nu s-ar fi terminat, nu s-ar fi valorificat, aș putea spune.
         
             "Aș putea vorbi despre povestea mea jucăușă, terminată la timp și începută prea devreme. Ori terminată prea târziu, încă nu m-am hotărât. Cert e că, acum, după atâta amar de timp, îmi vin prea multe lucruri bune în minte ca să-mi permit să vorbesc despre asta. Pentru că, deși mintea poate fi ușor înșelată, sufletul își amintește fiecare lucru ce l-a făcut să renunțe atunci. I-a fost, pe cât de greu, pe atât de ușor, dacă mă înțelegi. A fost singurul lucru pe care nu am crezut vreodată că-l voi face și, în același timp, singurul lucru ce m-a definit, mai târziu, în adevăratul sens al cuvântului. Aș vrea, totuși, să-ți spun că am fost fericită...până când n-am mai fost. De asemenea, ești singurul, cel puțin pentru moment. Ești singurul..."
           
              Ar fi continuat, dar ea și foaia ei știau deja miile de cuvinte din spatele celor câteva rânduri aruncate. Probabil tocmai asta a făcut-o o artă proastă.

              Așa că a mototolit-o și a azvârlit-o.