„M-am înșelat, dragule.
Nu vreau (să pot) să-ți pășesc ușor, delicat prin viață. Știu doar să-ți dărâm pereții, să-ți zgudui mintea și, poate, inima, să te fac să-ți pui la îndoială principiile, să vrei să nu mai vrei. Cu puținul ăla se poate mulțumi, cu siguranță, o alta.
Așadar, decât să mă plimb pe-o stradă ce știu că se înfundă, iară, mai apoi, să-mi fie greu să mă întorc (știu, c-am mai dat de străzi de-astea), prefer să m-abat din cale cât încă e devreme. N-ar fi păcat să rămâi doar o stupidă ambiție? N-ar fi păcat să cred că pot demonstra nu știu cui (căci mie sigur nu) că pot să fac orice, dacă vreau? Să trec, să uit, să sper, s-aștept; într-o altă ordine de idei: să zâmbesc, să primesc, să iubesc.
Pentru ultima parte o să plec. Iar de nu vrei să ne iei la pachet, nu îndrăzni să mă faci să mă răzgândesc, că știm amândoi cât de ușor o fac.
Am crezut că pot, dar m-am înșelat.”
- Coborâți la prima?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu