Poate nu ar fi trebuit sa se termine atat de repede. Parca nici nu a inceput. Stii, se spune ca tot ce are un sfarsit are si un inceput. E adevarat. Insa inceputul pare atat de aproape cand totul se termina, mai ales cand inceputul il reprezinta el.
Te-am pierdut pentru totdeauna si o stiu. Ma doare. Ma doare atat de tare incat mi-au amortit simturile. Te vreau ca la inceput, poate mai tare. Te vreau! Am nevoie de tine ca de oxigen. Ai plecat. Mi-ai lasat doar gustul amar si niste amintiri nenorocite. Te gasesc in fiecare cantec pe care il ascult, in fiecare miscare pe care o fac, in fiecare privire primita in fuga. Esti peste tot si totusi nu esti nicaieri.
Putin iti pasa. Treci atat de repede peste tot. Parca esti legat la ochi si nu vezi nimic' te invarti intr-un cerc din care nici macar nu vrei sa iesi. Dai vina pe mine pentru ca te simti asa? Eu am gresit pentru ca te-am lasat sa pleci? Ar fi trebuit sa te trag de maneca ca sa-mi vezi rimelul curgandu-mi pe obrazi? Ai ales sa pleci; ti-am jurat ca te voi lasa sa alegi fara sa te influentez. Am facut-o si nu pentru mine; am facut-o pentru tine. Ti-am dat ce ai vrut.
Acum poti macar sa ma lasi sa plang. Sa ma uit in onglinda si sa se tranforme totul in ceata, sa inchid ochii si sa vad iar realitatea. Se supne ca lacrimile curata ochii. As vrea sa-mi poata curata inima de tine, de un virus nemernic.
Nu am de gand sa spun ca e vina mea. Ce e al meu, e bine pus. Te vreau.. dar sa nu indraznesti sa te mai intorci. Ramai unde esti, pleaca mai departe, evapora-te. Nu imi pasa. Nu imi pasa ca sufar. Te iubesc si altul ca tine stiu ca nu va mai fi, insa va fi unul mai bun decat tine. Te iubesc si niciunul nu-mi va putea oferi ce mi-ai oferit tu, insa unul imi va oferi ceva mai bun.
Te iubesc si atat. Pot iubi mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu