Bullshits.

 Nu o sa inteleg niciodata de ce oamenii se regasesc in toate textele inmuiate in sirop de visine, cu un plus de o tona de zahar. Si eu o fac. Poor me. Poate ca viata e prea scurta sa ma regasesc in asa ceva. Poate vreau sa simt, sa traiesc, nu sa imi doresc un B., D., E., R., V. sau mai stiu eu ce. De fapt oamenii nu isi cauta o persoana care sa ii ajute sa treaca de toate obstacolele pe care viata ni le pune pe tava. Tot ce cauta e fericirea proprie. Deja s-a creat o impresie gresita cum ca fericirea ar consta in persoana iubita. Nu neg, nu am cum. Insa stii la fel de bine ca mine ca fericirea nu consta DOAR in asta. Luand in considerare faptul ca no matter what vine un moment in care acea persoana te lasa balta, un moment in care devii dependent si iti futi fericirea original. De ce sa nu-ti traiesti viata? De ce sa nu spui lucrurilor pe nume astfel incat sa faci totul mai usor? De ce rasa noastra de oameni incuiati complica atat de tare lucrurile?Intrebari retorice. Singurul raspuns care imi vine in minte: "Pentru ca pot!". Preferi sa faci ce poti in schimbul a ceea ce vrei? Poate ca ce poti nu e ce te face fericita, insa ceea ce vrei iti va aduce intotdeauna zambetul pe buze.

Nu spun sa iti inseli iubita. As fi ipocrita (mai ipocrita decat sunt, actually). Spun doar sa nu iti creezi impresia falsa ca el sau ea reprezinta singura persoana ce te intregeste. Esti tanar... de ce sa iti formezi niste limite pe care le vei avea anyway mai tarziu? O sa vina vremea in care ti-ai da ani din viata sa mai fi ca acum, sa poti alege ce sa faci. Viata o sa-ti arate ca incet-incet nu vei mai putea. O sa intervina casatorie, copii and all that shit. Nici nu vreau sa ma gandesc. Iti futi creierii pentru iubire. Poate ca merita.. POATE. Insa va venio vreme in care vei zice: "Mha. Ce proasta am fost!". Nu gandesti destul de matur ca sa faci ce poti si cum trebuie. Fa ce vrei astfel incat sa para ca e ceea ce trebuie. Sau pur si simplu fa ceva.

Da, stiu. Am si eu momente in care as vrea sa plang. Si o fac pentru ca vreau! Pentru ca stiu ca va trece. De ce sa trag de timp incercand sa schimb ceva ce oricum nu se va schimba?!
Sunt pesimista?! Nu, doar realista. Spun lucrurilor pe nume si nu cred in basme cu cai albi, printese, happy ever after. Insa cred in speranta. Nu cred in perfectiune, insa cred in nevoia de a incerca sa o atingi (even it's impossible). Nu cred in normal, dar cred in rutina. Nu cred in multe, dar compensez cu altele. Asa cum fiecare lucru "normal" are ceva nebunesc in el, orice lucru nebunesc are ceva "normal" in el.

Detalii, detalii.

The point is: nu-ti irosi timpul! o sa vina vremea in care o sa regreti al naibii de tare. Nu incerca sa atingi imposibilul, chinuie-te sa iti petreci timpul asfel incat sa nu regreti mai tarziu.