Într-un Univers în care frica e cel mai puternic sentiment, nici măcar puternica și invincibila Elle n-a scăpat. O găsim acum într-un întuneric de care nu se teme, dar în care s-a afundat din frică.
Cum e întunericul ei? se întreabă Clara. Însă tot ce a găsit au fost bucăți de hârtie mototolite și mâzgălite tremurând. I-a răspuns pe fiecare în parte.
I.
„Întunericul meu are de mulți ani ochii albaștri ca cerul și nu e deloc vast, ci suficient cât să mă poată cuprinde pe mine. Norocul nostru că-s eu minionă. Întunericul meu nu e al meu, de fapt. E lipsa luminii unui alt suflet, lumină păstrată cu grijă într-o altă cameră, o cameră cu care-mi împart resurse, gânduri și sentimente, deși nu am intrat niciodată în ea.
E puternic, știi? E mai puternic decât mine, iar de dragul lui eu nu-mi dau voie să-mi luminez încăperea. Se numește masochism din momentul în care alegerea devine conștientă, nu?” - Elle
„Se numește masochism de când ai ales, căci mereu ai știut. Tu știi, pentru că ești. Nu ești singură. Eu te iubesc.” - Clara
II.
„Ascunde-mă de toți, măcar puțin, te rog. Lasă-mă să-mi așez capul în brațele tale și acoperă-mi urechile, căci n-aș vrea să mai aud zgomotele din jurul meu pe care ei le numesc adevăruri.
De poți, rogu-te să mă ascunzi și de mine, că-s cel puțin la fel de rău ca restul. Ba poate c-am ajuns să mă mint mai mult decât o fac ei.
Oprește-mi timpul.
Dezleagă-mi conștiința.
Iubește-mi ființa.” - Elle
„După ce o să înveți tu cum se face...” - Clara
III.
„Nu mă iubești, dar mă vrei.
Nu mă vrei, dar mă ai
Nu mă ai, dar mă dorești.
Nu mă dorești, dar ma iei.
Nu mă iei, dar mă amăgești.
Nu mă amăgești, dar mă cunoști.” - Elle
„De te-ar cunoaște, te-ar iubi.” - Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu