În căutarea lui S

Te caut neîncetat printre gânduri fugitive, distrase de agitația lor, distrugându-mi mie pacea.

Te caut de când mă știu, deși aș zice că... mai degrabă, te caut de când m-am uitat.

Te caut pentru că te-am uitat și pe tine în mii de locuri și-n zeci de oameni și-n câteva alte dimensiuni.

Te caut pentru că am uitat să-ți las firmituri pe cărare. Oricum n-ai fi știut să vii singur și oricum nu le-ai fi văzut, pentru că ochii și simțurile tale sunt la mine. Ale mele.

Te caut și uneori te strig, alteori te cânt, iar din când în când te jelesc. Zadarnic, căci n-auzi, nu vezi și nici nu simți fără mine.  

Te caut deși tu ar trebui să mă cauți. Eu fără tine încă simt, tu fără mine ești doar... fără mine. Ești pierdut, atât de pierdut încât nu știi cât îți dorești și tu să te găsesc. Oricum nu știi nimic, deși știi totul.

Te caut ca să te agăț înapoi de mine, acolo unde ți-e locul, acolo unde o să fim, o să simțim și o să știm împreună.

Te caut ca să fugim împreună de ei, către EL. 

Te caut și am să te găsesc, căci, asemenea lui Pinocchio, numai tu mă poți elibera din spectacolele ieftine regizate de alții și jucate, e drept - cu măiestrie, de mine.