miercuri, 9 mai 2018

Scrisoarea a IV-a: Paradoxul simțirii





Draga mea, 
Știu că nu-ți plac dulcegăriile, așa că mă voi rezuma la cele 10 motive:

1. Nu ma cunoști. Nu știi decât ce am ales să îți arăt, adică partea socială. Sunt sigură că n-ai intâlnit fix aia 2% din populația planetei care au aceeași bază ca mine, mulțumesc.

2. Nu te simt în niciun fel, pentru că tu nu simți. Cred că e prima „despărțire” față de care nu simt nimic, mulțumesc (pe bune, de data asta).

3. Dacă ai impresia că ai dat soluția corectă pentru prietenia noastră, te înșeli. Ai dat o soluție bazată pe greșelile tale anterioare, cu care nu pot și nici nu vreau să ma compar.

4. Ai uitat că eu sunt singura care are o soluție pentru mine. Poate n-ar fi fost pentru noi, corect, de aia ai intervenit tu așa. Cel mai probabil aș fi plecat oricum curând, doar că aș fi plecat cu o lecție învățată (lecție de care m-ai „apărat”, neștiind că asta îmi va aduce doar un alt „tu” care să mă lase s-o învăț).

5. Nu te-am combătut, ca să te las să-mi fii tu, pe lângă faptul că ma plictisesc de polemici care nu-mi aduc niciun aport de control.

6. Știam că ai venit ca să pot să plec eu. Doar că nu mă așteptam să-mi mai rămână niște stimă de sine la tine.

7. Mi-aș dori să mă recalculezi ca om în viața ta. Mi-aș dori să vezi că am ales să te înțeleg cap-coadă, doar că am cerut ceva la schimb și nu ai vrut să-mi oferi. Să fim egali, zic.

8. Te-am iubit ca pe un prieten, te iubesc și te voi iubi în continuare... ca pe o lecție. Amintește-ți că sunt aici, dacă nu mai ai unde să fugi.

9. Am să fiu mai egoistă decât ești tu, am să plec.

10. Caută-mă tu. După ce te găsești pe tine.

A ta, în trecut,
Clara,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu