Fericire

De data asta scriu ceva diferit. O să scriu despre mine. Un amarat de film m-a făcut să fac asta. Cum? Uite-asa ! Ieri am învățat ceva: nu trebuie să lași mintea sau cei din jurul tău să decidă, ci sufletul. Nimeni nu știe ce e mai bine pentru tine decât TU ! Nimeni nu-ți poate da răspunsul corect, decizia corecta pentru ca nimeni nu te cunoaște cum te cunoști tu. TU ești singura persoana care poate decide. E viata ta. Nu e a părinților/prietenilor/rudelor. Si asta mi-a zis-o un adult. [Știu... e Wow o.O]
Sincer, nu ma așteptam să-mi zică să fac ceea ce simt, să nu ascult de nimeni, să-mi ascult doar inima. Am fost într-un fel socata, dar in sfârșit fericita ca cineva mi-a dat dreptate. E viata mea ! Stiu ca sunt capabila să fac ceva cu ea. Ceva bun. Ceva ce ma face fericita. Ceva...
Pana acum nu am înțeles asta. Nu credeam ca sunt in stare să pot face ceva de una singura. Aveam impresia ca fericirea mea depinde de altcineva.
Nu am iubit. Si pot să strig in gura mare. Si poate ca o să fiu considerata “aiurea”. Dar nu. A fost un sentiment de atașare. A fost nevoia de a iubi pe cineva. De ce? Pentru ca asta e firea umana.
Pentru ca eu nu stiu cum e să fii fericit. Nu sunt trista, dar nici nu am motive să fiu fericita decât pentru o perioada foarte scurta de timp.
Pentru ca nu îl iubeam pe acela care ma ținea de mana și ma săruta. Iubeam pe altcineva și fiecare atingere și sărutare ma durea. Si de ce? Credeam ca pot să-l vad pe cel pe care îl iubeam in el, însă era imposibil.
Deja ma contrazic singura :)). Am iubit vreodată sau nu? vrei să întrebi. Din nou zic ca a fost atașare. Si poate ca am iubit...iubesc...voi iubi pe cineva. Dar acel “cineva” nu e al meu. Nu e pentru mine. Nu e lângă mine. ȘI nici nu va fi.
Pentru ca am crezut ca fericirea mea depinde de un băiat. De ce? Pentru ca nu-mi dădusem seama încă de faptul ca eu sunt singura in stare să ma fac fericita.
Asta eram in trecut și ceva din “vechea eu” a mai rămas in mine.
Insa am devenit mai rece, mai răutăcioasă, mai distanta fata de toți. De ce? Asa sunt eu.
Ce vreau? Simplu: ce nu am. Adică acea persoana pe care să o iubesc și să ma iubească cel puțin la fel de mult, acea persoana care, atunci când ma atinge, să ma facă să ma simt in al nouălea cer. Acel cineva care atunci când ma sărută să ma facă fericita. Acel cineva care să nu ma compare cu toate târfele de pe strada și să ma accepte asa cum sunt:ciudata, rea, egoista. Pentru ca doar el va ști cum sunt eu cu adevărat, cum egoismul și răutatea dispar, rămânând eu dispusa să fac orice pentru el, pentru ca l-as iubi !
Exista acest EL? Exista acest EL care să fie aproape de mine oricând, dar să știe să nu ma sufoce și să știe ca el și ceilalți prieteni sunt lucruri diferite pentru mine, dar ambele foarte importante? Exista acel EL care să-mi însenineze ziua cu un “te iubesc” șoptit, chiar dacă afara e furtuna?
Exista? Da. Doar ca nu-l cunosc încă.