Corectează-mă dacă greșesc, dar unde ești? Unde ți-ai pierdut sufletul? Ori l-ai aruncat, ori l-ai uitat în trecut, ori... ori l-ai închis?
Îmi pari un corp ambulant, ce n-are direcție sau scop, un corp bezmetic și rapid ce s-a pierdut de sufletul său. Suferi?
Nu știi nici tu, probabil. Nu știi exact ce vrei și te mulțumești cu ce primești. Oare crezi că e de ajuns să știi ce nu vrei ca să te poți simți împlinit?
Mi-aș dori să știu ce te poate „vindeca” de transparența ce ți-a intrat, mai mult sau mai puțin brutal, în inimă Nu știu ce-aș putea să-ți zic ori să fac, nu știu unde să te caut; pe tine - adevăratul și nestăvilitul tu, persoana care nu vrea și nu știe reguli și bariere; un tu dezbrăcat, dar nu gol... un tu fără de măști, iară nu fără de sentimente.
Du-te și găsește-te! Te-aș ajuta, dar n-aș ști cum... Am sa rămân o altă transparență în transparența ta. Am să fiu pentru tine, chiar de tu nu ești.
„Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.”
M. Eliade
