Christmas

E Craciun. Stiai? Da, ok, toti stim. Dar nu toti simtim; that`s the awful part.
Pentru Elena, pentru una din iubitele mele, nu stiu ce sa-ti spun mai exact. Nu stiu ce sa-ti urez, nu stiu cum sa-ti urez, nu stiu daca e bine. Vreau sa stii ca te iubesc, vreau sa stii ca toate trec, vreau sa stii ca si anul viitor mai e un Craciun, vreau sa stii ca dupa ploaie vine soare, vreau sa stii ca fiecare fulg de zapada se topeste cand atinge pamantul, ca toate au o limita, mai putin iubirea. Vreau sa stii ca lumea e plina de minciuni, ca vor fi si perioade mai grele, ca sunt langa tine no matter what, ca nu sunt singura care te iubeste. Vreau sa stii ca lacrimile nu trebuiesc irosite. Plangi cand trebuie, plangi cu motiv, plangi cu mine, plangi pentru tine, nu plange pentru altii.
Ai grija de tine, piticot! :*
Pentru Cata, pentru mancacioasa, cretina, proasta, capul de peste, idioata, blonda, frumoasa, desteapta, modesta, sensibila, ajutatoare etc etc mea <3 Tu, fetito, nu stiu ce sa-ti mai doresc. Iti doresc sa te simti mai bine, sa fii cum erai acum cateva ore, sa iti impui orgoliul, sa iubesti, sa fi iubita, sa zambesti, sa fi fericita. Viata nu e roz, si daca ar fi, as vomita constant. Viata e un curcubeu, iar culorile se schimba destul de des. Poate ca tu stii mai bine decat mine cum e, cum se schimba de la negru la alb, de la portocaliu la indigo. Trecem peste. E Craciunul, iubita. AI grija de tine si de fericirea ta! :*
Love you! <3

Fantoma noastra

Stiu ca nu ti-am lasat amintiri. Nu ti-a lasat atingeri, nu ti-am lasat saruturi sau soapte pline de pasiune. Am fost doar o fantoma ce te iubea, o fantoma ce ar fi vrut cu disperare sa-ti lase urme, cicatrici care sa nu treaca in veci, sa ramana acolo, sa-ti aminteasca vesnic de mine.
Insa am ramas o fantoma, o fantoma ce nu a putut sa-ti daruiasca nimic.. nu a putut sa-ti lase blestemul farmecului ei intiparit pe piele.
Ce doare cel mai tare? Nu a primit nimic, nici macar ce a oferit. Am fost fantoma pe care o buntuiai, am fost fantoma vietilor noastre.
Am fost.
Am fost fantoma care te-a iubit mai mult decat te-a iubit sau te va iubi vreodata cineva. Poate tocmai pentru ca ii lipsea inima...

Elena

        Ingerul din Iadul meu!

Nu scriu povesti nemuritoare,NU! Imi scriu doar povestea,povestea unui inger abandonat de propriul sau inger.Te numesc “inger”?Da!Esti ingerul meu,ingerul care mi-a fost alaturi,ingerul care m-a mangaiat,ingerul care m-a acoperit cu ale sale aripioare…erai acel inger care stiam ca ma vegheaza zi si noapte!Erai?Da,erai.Acum acest inger a zburat din IADUL meu,a preferat sa plece departe,departe de mine,departe de ingerul sau….De ce nu esti aici sa ma scoti din mainile acestor demoni?De ce ingeras?Ai fost egoist,ai ales sa pleci numai tu.De ce nu ti-ai luat si ingerul care nu demult era totul?M-ai lasat singur aici,sa infrunt aceasta durere insuportabila…Ma intreb…Oare ti-e mai bine acolo unde esti,ingerasule?Oare chiar iti place sa ma vezi luptandu-ma cu acesti DEMONI?Oare chiar nu ti-au obosit aripile in lunga ta calatorie catre RAI?

      As vrea sa calatoresc si eu catre RAI,departe de infernul asta sa nu mai simt durerea,dar NU POT! Am aripile frante,nu mai pot zbura…TU mi le-ai frant,Tu si ingerul tau…mi-ai luat aura si i-ai dat-o lui.Chiar iti e mai bine alaturi de el ingerasule?Chiar nu-mi simti chemarea?!?!...NU! nu mi-o simti si poate ca-I mai bine asa,ramai in RAIUL tau,nu te intoarce in IADUL meu,eu…cu mine ce sa va intampla?...EU voi ramane aici,asteptand sa ma salveze alt inger!

     Mi-as dori ca odata sa-ti fac o vizita ingeras! ACOLO…in RAI,in locul acela frumos…in locul in care ne-am intalnit si noi,pana atunci ramai cu bine, ingeras…o sa te uit,o sa ma incalzesc cu gandul ca acolo unde esti ti-e mai bine…PROMIT ca o sa-l rog pe Dumnezeu si pe ingerul tau sa aibe grija de tine…

      PE  CURAND,INGERAS!

*text scris de Elena. 

Asteptare

Katha: da
Katha: ioana
Katha: ce ai?
Katha: ce ai patit?
Katha: :|
Katha: nu esti in apisoarele tale
Ioana ^^: eu... da. nu m-am simtit prea bine azi. aseara a fost genial. iti pov la scoala
Katha: de ce nu te-ai simtit bine azi?
Ioana ^^: nu stiu mi-am dat seama ca n-am trecut DE TOT peste trecut si chestii. ca ma simt bine, dar nu minunat si ma simt ca si andra.
Katha: si tu
Ioana ^^: da, si eu. pentru ca eu astept de o viata intreaga cred
Ioana ^^: si nu pare sa apara
Ioana ^^: si cand am inpresia ca a aparut
Ioana ^^: imi dau seama ca de fapt nu e pentru mine
Katha: off
Katha: :|
Katha: nici nu stiu ce sa zic
Ioana ^^: stai linistita
Ioana ^^: ca m-am obisnuit cu asta
Katha: pai nu stiu
Katha: stii
Katha: ca la mine
Katha: defapt
Katha: stiu ce sa-ti zic
Katha: nici nu te mai gandi
Katha: la asteptare
Katha: nici macar nu stii ce ai langa tine
Katha: si nu observi
Katha: si o sa apara asa
Katha: fara sa-ti dai seama
Katha: fara sa realizezi
Katha: ca defapt el e iubirea ta
Katha: si o sa tot vorbiti
Katha: si o sa va cunoasteti
Katha: si peste timp
Katha: o sa realizezi
Katha: ca il iubesti
Katha: si nu poti sa schimbi asta
Katha: si ca-l iubesti
Ioana ^^: da, asta ar fi modul perfect
Katha: ca a aparut in viata ta
Katha: fara sa-ti dai seama
Katha: dar
Katha: e vorba
Katha: si de vointa
Katha: si de destin
Katha: :)
Katha: ma uitam
Katha: pe hi5
Katha: in martie
Katha: avea
Katha: la stare la hi5
Katha: mi s-a luat
Katha: de toti
Katha: si nu-l cunoastem
Katha: si totusi
Katha: l-am intrebat
Katha: ce ai patit?
Katha: nu stiu ce
Katha: impuls
Katha: :-??
Katha: habar n-am
Katha: si nu arata cum arata acum
Katha: dar
Katha: asa am simtit
Ioana ^^: soarta
Ioana ^^: mi-am dat seama ca nu e vorba doar de mine cand vine vorba de dragoste. e vorba si de un el si de destin si de noroc si de distanta si de circumstante
Katha: da
Katha: si de asteptare
Katha: si nici n-o sa-ti dai seama
Katha: cand o sa vina
Katha: eu
Katha: asteptam
Katha: un an
Katha: am fost
Katha: ceva de egnu
Katha: frate
Katha: vreau sa vina
Katha: unul cu care sa ma combin
Katha: si astea
Katha: si apoui
Katha: in a 8-a
Katha: am renuntat
Katha: sa astept
Katha: am ramas
Katha: asa
Katha: intr-o asteptare
Katha: care nu arata a asteptare
Katha: si
Katha: ca proasta
Katha: :))
Katha: am fost proasta
Katha: nu mi-am dat seama
Katha: in cct
Katha: cand a venit
Katha: de la prea multe
Katha: iluzii
Katha: si asteptari
Katha: cautam perfectiunea
Katha: fara sa-mi dau seama
Katha: si am gasit ceva mai bun
Katha: decat perfectiunea
Ioana ^^: chiar..  ce dragut. ai o poveste asa de draguttaa ^^
Katha: nu prea
Katha: :))
Katha: poti sa ti-o pui
Katha: ca postare
Katha: ce vrei
Katha: am fost
Katha: super sincera
Katha: ;;)
Ioana ^^: chiarrr:> si modesta la sfarsit=))
Ioana ^^: merge de postare :x
Katha: stiu=))

E cretina mea colega de banca. E blonda, cu ochi verzi, mai putin desteapta decat mine, mancacioasa si putin mai modesta decat mine. Si e fericita. Da, o iubessc! <3 (simteam nevoia sa o descriu putin la sfarsit:)) )

Ascendentul in Pesti

Este o fire amabila, iubitoare, demna de incredere, intelegatoare. Are o dispozitie curtenitoare, afabila, ospitaliera si rationala. Sunt idealisti, receptivi, tacuti, buni mediatori. Sunt predispusi sa observe repede defectele celorlalti sau lipsa de perfectiune in toate.

"Lasa-te purtat de val" pare a fi motto-ul celor cu Ascendentul in Pesti. Sunt niste persoane care trec prin viata intr-o maniera gentila si dezordonata. Sunt de multe ori artisti si iubitori ai pacii, dar mintea deschisa si inima lor ii pot face sa apara ca niste persoane cameleonice. Cei din jur nu sunt niciodata siguri pe cine vor intalni de la o zi la alta cand este vorba de o persoana cu Ascendentul in Pesti.

Cu toate ca adesea ni se arata ca find tacuti si timizi, a doua zi ii putem gasi extrem de pasionali si vorbareti. Sunt foarte impresionabili, au tot timpul o dispozitie visatoare si inspira o personalitate blanda si inimoasa. Nativii cu Ascendentul in pesti vad lumea cum le place lor s-o vada la un moment oarecare, asa ca obiectivitatea nu e calitatea lor forte. Nici luarea de decizii!

Persoanele cu Ascendent in Pesti sunt rezistente la orice fel de etichetare, caracterul lor este schimbator si nu doresc sa fie stabilizate sau limitate in vreun fel. Acesti oameni sunt neobositi si in continua cautare si niciodata nu sunt foarte multumiti cu o singura cale de urmat in viata. Cei cu Ascendentul in Pesti evita frigul, actiunile dure si realitatile suparatoare. Nu au un plan pentru maine si nici chiar pentru azi, preferand sa-si pastreze oportunitatile deschise. Atat timp cat sunt obisnuiti sa se razgandeasca foarte des, si le place sa "simta" tot ceea ce fac de-a lungul vietii, o prea mare organizare sau structurare ar putea sa ne apara ca niste posibilitati limitate.

Cei nascuti cu Ascendentul in Pesti sunt aproape mereu cu capul in nori si chiar si atunci cand reusesti cumva sa le atragi atentia, tot visatori par.

Aceste persoane cauta parteneri stabili, pe care se pot baza. Cauta persoane care sa ii aduca cu picioarele pe pamant si de multe ori le vor pasa acestora responsabilitatile de zi cu zi. Au nevoie de un partener pragmatic si realist.

Nativii cu Ascendentul in Pesti sunt de multe ori sensibili la medicamente si predispusi la alergii trecatoare. Constitutia lor fizica e de multe ori mai putin rezistenta decat a altora.

Au de obicei un sarm irezistibil, care se manifesta discret in diferite feluri si care le da o aura blanda. Atat infatisarea, cat si manierele ii intriga pe altii.

Aspect fizic
Statura medie spre scunda cu membre scurte, cu tendinta de ingrasare mai ales la batranete; fata plina sau carnoasa, ten palid, tendinta de barbie pronuntata; ochii mari, gura larga, parul bogat, castaniu inchis spre negru, maini si picioare mici.

Predispozitii mentale
Rationament rapid, tipul cu putere de influenta, adaptabil, nesofisticat, amabil, nesigur, schimbator, receptiv din punct de vedere psihic, emotiv, iubitor de muzica; pasional, afectuos, milos ; uneori este rezervat, secretos sau isi disimuleaza modul de a actiona.

Prea putin...

Nimic nu e indeajuns, nu-i asa? Nimic nu te multumeste, nimic nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale, numic nu e destul...
Realizezi ca ai prea putin timp pentru a cauta perfectiunea? E prea putin timp pentru a crede macar in ea. E pur is implu prea putin... Viata e prea scurta! Chiar daca tine 60, 70, 100 sau 20 de ani, e scurta! Niciodata nu e indeajuns. De ce nu te bucuri de putinul pe care il ai? De ce il lasi sa treaca pe langa tine? De ce nu-ti pasa?...
Viata e prea scurta pentru a astepta sa se intample ceva; e prea scurta pentru a lasa lucrurile asa cum sunt. Schimb-o! Fa ceva bun cu viata ta; e prea scurta ca s-o irosesti...
Viata e prea scurta sa ramai suparat pe cineva. Vrei sa te trezesti dupa mai mult timp ca regreti? Vrei sa regreti timpul pierdut? Nu e deloc minunat sa regreti ceva. Stiu prea bine...as vrea sa nu regret nimic. Chiar imi doresc asta... as vrea sa nu fi fost dezamagita, as vrea sa fiu mandra de acest "trecut" ce s-a terminat de curand... Nu pot. Nici tu nu poti, nu? E acest sentiment de ura ce iti rodeste in sfulet...nu poti terce peste el! E orgoliu. Nu poti face primul pas, nu-ti poti cere scuze, nu poti sa-l intrebi tu prima ce mai face. Iubire, dor, nevoie...nimic nu ajuta. Orgoliul le intrece pe toate. Zice-se ca viata e prea scurta pentru a fi orgolios. De acord! Insa vrei sa-ti explice si tie cineva: cum sa nu fi?! Poti sa-ti calci pe orgoliu, dar stiind ca vei regreta dupa, pastrezi totul inauntrul tau. Nu te poti elibera. Orgoliosii sunt cei mai indesati cu sentimente, ganduri si vorbe indesate in acel colt al uitarii din suflet. Cat sa mai incapa?!
Dintre doi orgoliosi care cedeaza primul? Simplu! Cel mai nepasator. Nu-i pasa de ce se va intampla si e sigur ca nu-i va fi ranit orgoliul. Asta e motivul pentru care "cedeaza". Si mai sunt cei care iubesc...ei pur is simplu cedeaza cu totul. Isi calca in totalitate pe orgoliu.
Repet: Viata e prea scurta pentru asta! Fii tu cel nepasator! Eu nu iubesc, dar nici nepasatoare nu sunt. Deci n-o pot face. Arata-i ca nu-ti pasa! Va veni vremea in care va face ea asta si nu iti va pica deloc bine.
Nu mai lasa timpul sa treaca. Da orgoliul la o parte si permite-ti sa gresesti! Permite-ti sa regreti! Risca!... Dar fa-o mai repede...



*Eu n-o pot face. Sunt prea orgolioasa. Fa-o tu! Demonstreaza-mi ca se poate. Tu ai de castigat, iar eu de pierdut. Nu-mi pasa. Orgoliul meu e bine pastrat. Vreau sa te ranesc si sa ma simt bine! TU... oricine ai fi.... vreau sa ma hranesc cu suferinta ta! Inva-ta-ma sa nu o fac.

Absurd

            E absurd cum credeam ca nu exista vindecare, cum uitasem ce e fericirea. E absurd cum imi faceam rau singura si parca imi placea.
            S-a terminat. Mai repede decat credeam, insa destul de tarziu. Imi pare rau ca a durat atat sa-mi dau seama ca se poate uita usor. A fost nevoie de cateva seri. Si guess what?! Sunt fericita!
            A fost nevoie de cativa prieteni veechi si cativa noi, de muzica, dans, dar in special de noul EL.
Imi pare rau ca am pierdut atata timp... atatea luni in care puteam sa simt ce simt acum, atatea luni in care nu vedeam decat suferinta din iubire in locul emotiei...
            Daca suferi, n-o sa ma crezi pe cuvant. Nici nu vreau. Vreau doar sa stii ca e posibil, ca poti uita fara sa uiti cu adevarat, ca poti sa fii fericit/a, doar ca trebuie sa mai astepti. timpul le va rezolva pe toate.
            Stiu! Stiu ca te-ai saturat, ca timpul trece prea greu si parca nimic nu se rezolva. Stiu ca nu poti avea rabdare, stiu ca nu te poti gandi la altul, desi chiar vrei. Stiu toate astea. Si nu pot schimba nimic. E normal sa treci prin asta. E normal sa te simti secatuita si sa nu vrei sa stii de ce. Nu trebuie sa crezi ce spun. Tot ce trebuie sa faci e sa nu-ti pierzi speranta. Va veni si acel EL care-ti va intra in minte si in inima fara ca tu sa vrei, fara sa te chinui, fara sa-ti dai macar seama. O sa simti din nou fluturasi in burta, emotie, fericire.
            La un moment dat iti vei da seama de absurditatea suferintei tale. Nu-i nimic rau in asta. Fii absurda! Lasa-te in voia vietii. Cineva istet mi-a spus destul de curand: "E bine sa te lasi in voia destinului; nu ai idee cat te poate surprinde viata". Ghici ce?! Are dreptate !  

Lasa-te dusa de val! Candva vei ajunge la tarm.

E masochism daca spun ca mi-a placut?

De data asta e pur si simplu viata, nu sentimente, nu relatii, nu baieti. Nu!
E pur si simplu o zi, pe care sigur n-o s-o uit nici daca vreau. A inceput normal, cu multa lene dimineata, cu dusul meu al naibii de lung, dar cu mai multe bagaje si pregatiri. Mai exact, o punga nu prea mare umpluta pana la refuz cu bijuterii, haine, pantofi, make-up si altele.
La scoala, normal. Prea multa liniste, as putea spune.
Dupa care, timpul trece tic-tac tic-tac !1 Si se apropie balul din Vianu, darlingg ! <3
Pregatiri + rochie noua = plecam de la ora de istorie si de la dirigentie. Ambele cu dirigu`. Wonderful ! <3
Mergem la cancelarie. Dupa 5 minute de asteptare, mirositorul nostru diriginte apare. Eu vorbesc. Groaznic, dar nu-mi prea pasa. Ne zambeste putin cu jumatatea de dantura pe care o detine cu mandrie (zic "cu mandrie" pentru ca zambeste mult, poate prea mult).
Il cheama pe proful de serviciu (tinerel, tinerel) care ne da doua bilete de invoire. La "Semnatura", eu si blonda mea colega de banca ne semnam. Ca sa aflam apoi ca trebuia semnatura lui, sa ne inrosim si ne grabim sa iesim din liceu razand. Ajungem la intrare. Guardinaul meu preferat e acolo. I le aratam si ni le ia. Eu, blonda de mine, specific ca e bilet de invoire, nu voie. Omul, relaxat, exclama cu nonşalantă: "Tot dracu` ala e!"
Amuzata, ii dau biletele si plec. Ma simteam bine. Prea bine. Mergem la Unirii sa-i iau cadoul colega-mii. Ne intoarcem grabite pentru ca trebuia sa-mi iau rochia. Asteptand in ploaie, decidem sa se duca sa-i dea o bomboana unui prieten. Al naibii telefon, dupa ce imi iau rochia si ma pregatesc sa ma duc din nou in unirii sa o iau sa mergem sa ne pregatim, i se duce bateria. Nervi. Noroc cu numarul amicului ei, care ma suna sa-mi zica ca ma cauta disperata si ca a luat metroul spre casa.
Minunat. Pur si simplu minunat. (si sunt foarte foarte foarte ironica!)
Ajung in statia de metrou de la izvor. Ma asez (minunat, si-asa muream de picioare dupa ora lui Trandafir!). Pentru ca plecasem rapid de la magazin, aveam doua pungi uriase in mana + sacoul in mana.
Epuizata total.
Pun ghiozdanul langa scaun ca sa imbrac. Vine metroul. Si ce-mi vad ochii?! Catalnia, extraordinara blonda cu telefonul inchis, si Razvan sunt in vagonul din fata mea. Iau pungile si ma urc.
C&I: "Mama deci cat noroc !!"
3 statii in care rdem, facem misto, povestim fiecare ce-a facut, admiram rochia. Aproape de Lujerului, cretina de mine realizeaza ca n-are ghiozdanul !!
Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut cand mi-am dat seama ca e la izvor, la 3 statii de cea la care ma aflam. Un gol in stomac, respiratie grea si multe injuraturi. La Politehnica, al naibii metrou mai si stationeaza un minute, Era clar ca vroia sa-mi faca mie nervii praf. Whatever.
Maraton pana la scaunul care adapostea ghiozdanul meu (micut, intr-adevar). Il vad. Doamne, cat de usurata m-am simtit!
Pe drumul de intoarcere evident fac misto de cat de ametita sunt, cat de uituca, cat de aiurita.
SI da, mai sunt 20 de minute, timp in care trebuie sa ajung, sa-mi intind parul, sa ma schimb, sa ma machiez. Dar asta nu prea mai conta. imi gasisem ghiozdanul si eram fericita. Insa ajung si colega-mea imi face capu` calendar: "Schimba-te!", "Hai ca nu mai avem timp!", "Ne grabim grav!".
Ma grabesc, lalala. Sunt gata. 
In masina, in sfarsit in masina !! 30 de minute pana la Bamboo. Yaaaay <3 Cu cat ma apropii, cu atat uit mai multe lucruri si ma deplasam mai tare de realitate.
Am ajunsss. Da, era timpul sa ma distrez. Dupa ce caut Tillate-ul o gramada si nu-l gasesc, incep sa dansez. Daaaa. Noaptea chiar era geniala. M-am intalnit cu Vlad, un prieten, care m-a vazut pentru prima data. Am ramas putin socata cand am vazut cat de de treabaa e si in realitate.  ;;) Si m-a facut sa ma gandesc ce fel de ochi am, la naiba?:| Prima data am crezut ca mi se intinsese rimelul=)). Anyway, daca o sa citesti, nu ti-am vazut ochii albastrii. Vedeeam orice culoare, numai albastru nu=))
Si am cantat cantecele lui Smiley ca o nebuna cu Medeea, Catalina si Andra si am dansat ca o tampita pe muzica lui Grasuu` cu Andra si Catalinaa <3 Si am primit injuraturi de la Razvan ca am baut toata vodka :">
Si am ajuns la colega-mea acasa la 2 si ceva, rupte, fara sa-mi simt picioarele, nesigura de sentimentele mele, dar a naibii de fericita !
Love you all <3

Mai puternica decat credeam.

Credeam ca sunt slaba, vulnerabila, previzibila, emotiva, sensibila, naiva. Chiar eram, insa nimeni nu putea sa-mi vada adevaratul chip de dupa masca invincibila creata de-a lungul timpului.

Desi masca e la locul ei, eu imi pot da seama ce se intampla cu adevarat cu mine. Am realizat ca sensibilitatea devine tot mai stravezie si ca, desi previzibilitatea si sensibilitatea raman acolo, se manifesta mai putin. 

"Am crescut"? Asa credeam si eu. Insa e pur si simplu experienta. Poti sa cresti fara sa castigi experienta, sa cresti doar ca sa cresti, insa poti sa cresti si sa te bucuri, sa inveti, sa lupti, sa regreti momentele de pe parcursul cresterii.

Am invatat sa lupt pentru ceea ce mi se cuvine si sa las balta ce nu merita stradania. Am invatat ca fiecare "sut in cur" e un pas inainte. Am invatat ca lacrimile varsate ma fac sa vad mai clar. Am invatat ca "friendship ends" chiar daca la un moment dat ai impresia ca e cel mai bun lucru primit. Am invatat ca nu te dezamagesc decat persoanele la care tii cu adevarat. Am invatat multe. 

Dar cel mai important, am invatat sa profit de roadele fiecarei greseli.

Foarte ciudat, am invatat sa nu iubesc. Chiar si mai ciudat, am invatat sa ma mint singura. 

Am propriul meu colt de scena, insa viata imi modifica constant scenariul si actorii. Fara ei, scena e inutila.

Te urasc !

Brusc, te urasc mai mult decat am urat-o pe ea, mai mult decat am urat pe cineva. 

Te urasc.

Simt nevoia sa continui...

Te urasc pentru: 

• pentru ca ai incalcat cea mai importanta promisiune care mi-a fost facuta;
• pentru ca esti las;
• pentru ca nu am stiut niciodata ce insemn eu cu adevarat;
• pentru ca m-ai mintit de atatea ori;
• pentru ca ti-a fost frica sa te apropii;
• pentru ca nu ai curajul sa lupti;
• pentru ca m-ai folosit;
• pentru ca ai aruncat vorbe in vant facandu-le sa para importante;
• pentru ca esti primul pe care l-am iubit si nu pot schimba asta;
• pentru ca m-ai lasat sa ma chinui prefacandu-ma ca nu te cunosc;
• pentru ca m-ai placut in perioada in care nici eu nu m-as fi placut;
• pentru ca ti-ai blocat sentimentele prea usor si FARA SA MA ANUNTI;
• pentru ca esti mai puternic decat mine;
• pentru ca esti mai fericit decat mine;
• pentru ca esti la fel de orgolios ca si mine;
• pentru ca ai stiut intotdeauna ce sa-mi spui ca sa ma simt bine;
• pentur ca ai fost acolo cand toti ceilalti fugisera;
• pentru ca ... pentru ca te urasc.

Dar ma urasc pe mine...:

• pentru ca am crezut in promisiunile tale;
• pentru ca am crezut ca sunt iubita;
• pentru ca vorbele ce tie ti se pareau banale mie mi se pareau extraordinare;
• pentru ca nu pot uita ca existi oricat as vrea;
• pentru ca stiu ca te voi vedea si stiu ca ma voi preface ca nu te cunosc;
• pentru ca mi-am calcat pe orgoliu pentru tine;
• pentru ca mi-era usor sa-ti vorbesc;
• pentru ca oricat de calma incercam sa par, vocea imi tremura;
• pentru ca inca mai sunt melodii care imi aduc aminte de tine;
• pentru ca te-am uitat prea greu;
• pentru ca gasesc cate putin din tine in fiecare baiat din viata mea;
• pentru ca am invatat ce inseamna suferinta datorita tie;
• pentru ca te-am pierdut ca si prieten...

Dar cel mai important, te urasc pentru ca te-am iubit.

Mai da-mi putin timp...

Nu stiu de ce am pus titlul asta. Mi-am ascultat o prietena foarte buna si m-am hotarat sa scriu, din casti "urlandu-mi" parca melodia lui ludovic.
E ciudat. E ciudat cate pot simti ascultand melodiile astea. E ciudat cum ideile nu-mi explodeaza, ci mi se invart lin prin ca. Nu voi fi coerenta. Voi scrie ce gandesc.

"Lasa-ma sa te simt. Lasa-ma sa-ti sar in brate, sa-ti simt corpul lipit de al meu. Lasa-ma sa te vad asa cum ceilalti  nu te pot vedea. Lasa-ma sa iti arat ce snt cu adevarat, lasa-ma sa te iubesc. Da-mi voie sa ma simt iubita. Am dreptul sa visez, am dreptul sa ma hranesc cu sperante inutile, am dreptul sa te am doar ca pe o iluzie. Am acest drept. Dar crede-ma ca il urasc cu toata fiinta mea. Crede-ma ca urasc faptul ca ma hranesc cu iluzii. Iluziile sunt ca drogurile. Te apuci, iti plac, te imbolnavesti si vrei sa te lasi. Insa atunci cand vrei sa renunti la ele pur si simplu nu poti. Ti-au intrat in reflex, in obisnuinta. Te uimesti singur cand realizezi cat ai ajuns sa imbini realitatea cu iluzia din cauza dependentei tale stupide..."

"Plang. Plang si totusi nu-mi gasesc lacrimile. Plang pe diauntru. Tip, urlu, vreau sa asurzesc pe oricine incearca sa se apropie de mine. Asa iau nastere momentele de singuratate, nu? Asa ranesti fara sa vrei pe cine iubesti. Nu vreau sa-mi mai plang de mila. Nu vreau sa plang nici pe dinauntru, nici in exterior. Vreau sa-mi pot face fiecare particica a corpului sa zambeasca, sa radieze de fericire, sa imi dea voie sa ma inalt acolo unde imi e locul. Sa pot fi eu... o eu imbunatatita. Vreau sa arat ce pot, insa ceva ma tine, ma trage inapoi..."

"Iubeste-ma asa cum sunt. Ia-ma in brate, atinge-mi obrajii, saruta-ma. Fa-ma fericita. Fa-ma sa te iubesc! Am nevoie de tine. Sunt o egoista, te vreau doar pentru mine..."

"Timp. A fost mereu asa? Mereu ne-a "fulgerat" si apoi a trecut fara sa mai lase vreo urma ca a existat? Stergand totul in urma lui, incercand sa rezolve tot, chiar si ceea ce nu trebuie. Nimic nu ma ingrozeste mai mult ca timpul ce trece pe langa mine. As vrea sa pot gasi o cale de scapare, as prea sa-l pot opri...macar putin. Nu vreau zile sua ore... doar cateva minute. Vreau sa am timp sa pretuiesc ceea ce trec cu vederea. Vreau sa am timp pentru mine..."

"Cer incontinuu lucruri ce nu le pot avea. Sunt absurda. Total absurda. Oare constientizez ca cer imposibilul cand o fac? Oare imi ascult vreodata inima? Da, sunt sigura de asta. Inima e cea mai irationala parte a mea. E intr-un continuu razboi cu creierul. Nu se vor potrivi niciodata gandurile mele cu sentimentele. E greu sa inteleg eu...nu am cum sa te fac pe tine sa intelegi. Cert e ca inimii nu-i poate dicta creierul, dar inima ii poate dicta creierului. "

Nu am fost niciodata mai incoerenta. Nu m-am mai lasat niciodata dusa de val astfel. Nu-mi place. nu-mi place sa fie un total dezastru in capul meu. E singurul loc unde vreau sa fie "ordine". E singurul loc de care imi pasa cu adevarat. Titlul nu reprezinta nimic. Pur si simplu am simtit sa-l pun. O sa ramana asa. Nu-l schimb.

Factorul determinant al acestei harababuri? 

Uno.

Fericirea nu e doar un mit...

Uneori pare chiar un mit, este? Uneori ti se pare ca totul e pe dos, ca nu exista nicio parte buna in ceea ce ti se intampla, ca fericirea s-a ratacit printre miile de lucruri ce ti se intampla. Pare ca nu mai poti gasi calea sprea ea, pare ca a fost distrusa. Incepi sa crezi ca nu esti facut sa fi fericit, ca fericirea e undeva sus, prea sus pentru tine, un simplu om, o simpla silueta vaga intr-o infinitate de umbre. Ajungi sa crezi ca fericirea e un mit. Uiti ca ai trait-o. Parca cineva iti sterge cu un burete memoria (nu pot sa nu adaug ca saptamana asta eu si colega-mea am sters tabla de ne-au sarit capacele !!).

Dar, fetito, nu e asa. Fericirea exista, e mereu acolo pentru noi. Trebuie doar sa stim s-o "chemam", sa apelam la ea. E normal sa mai dispara, e normal sa se mai ascunda uneori. Dar nu e un capat de lume. Revine. Intotdeauna revine !! Si e minunata si devine din ce in ce mai minunata si atinge superlativul relativ al minunatului. 

Da, o traiesc. Sunt fericita. Sunt libera, indragostita, iubita, niciodata singura, tunsa si inca ard sperantele in mine ca focul in semineu de Craciun. M-am hotarat sa iubesc ce mi se da. Ador atingerile intamplatoare, ador saruturile inghetate de putinele grade din termometre si da, ma ador si pe mine. Ma ador cand ma vad fericita (narcisismul, bata`l vina !!). 

Am mai zis-o o data si vreau, in incheiere, sa o repet:

Sunt fericita !

Hai sa traim fericiti si sa nu murim singuri !

Mda. M-am gandit ca ar trebui sa fiu fericita. Ca ar trebui sa fiu cea mai fericita! Merit.
Toti meritam sa fim fericiti. Ma rog, aproape toti. De ce sa fie fericit cel pentru care suferim, iar noi sa nu fim? Din prostie. Nu-mi spune ca nu poti uita, ca nu poti trece peste, ca nu poti porunci inimii. Stii ceva, iubito? Incercarea moarte n-are. Lumea asta are atat de multi baieti. "There are so many fish in the sea" !!! Si gandeste-te ca majoritatea ar face orice sa fie cu tine. Nu-ti vine sa-ti bagi unghia in gat? Nu iti vine sa-ti musti buza de ciuda cand realizezi ca ai pierdut o gramada de timp? Deschide ochii, fato! Uita-te in jurul tau, fii atenta la privirile celorlalti, acorda-le prioritate celor pe care i-ai dat la o parte pentru el. Hai sa nu murim singuri. Hai sa murim in bratele cuiva. Daca lumea se sfarseste azi, maine, poimaine, peste 10 ani, conteaza? Nu, iubito! Important e sa traiesti din plin aceste minute, zile, saptamani, luni, ani.
Am visat de curand ca ratasem Revelionul, acel moment important, cumpana dintre ani. Cand le-am povestit prietenilor tragedia erau foarte chill si imi ziceau ca nu e mare branza. Cum sa nu fie mare branza?!? Daca nu-l apuc pe urmatorul? E important, unul din cele mai importante momente in viata. Dupa parerea mea, e un fel de lectie de viata. Traieste clipa! Pentru ca exact asta reprezinta Revlionul: acea secunda care face legatura intre ani. Secunda in care ciocnesti paharele si uiti de orice. Secunda pe care daca nu o pretuiesti, nu ai de unde sa stii daca o vei apuca pe urmatoarea.
Hai sa vezi cum e frica. Stai pe locul din fata in masina familiei cu centura nepusa., noaptea. Inchide ochii si, cand vezi lumina farurilor masinilor apropiindu-se, imagineaza-ti ca se vor izbi de masina ta. O sa vezi ca iti bate inima. Eu am patit-o intamplator. Stateam cu ochii inchisi si ma gandeam si am inceput sa fiu atenta in jur. Aveam o senzatie de gol in stomac cand ma gandeam ca ma voi storci si brusc imi veneau in minte persoanele pe care le iubesc. Nu le enumar pentru ca se vor schimba :)

Asa ca... hai sa nu murim singuri si sa nu traim tristi! Hai sa zambim mai des, hai sa zambim cand lacrimile ne curg. Hai sa zambim cand vrem sa injuram. Hai sa ne traim viata pentru ca e a naibii de scurta !!

Vals cu amintiri

De fiecare data cand nu fac nimic (sau cel putin cand am impresia asta), gandul imi prinde aripi si isi ia zborul. De cele mai multe ori se duce in trecut. Imi imaginez trecutul ca pe un hol urias cu zeci si chiar sute de usi, fiecare usa ascunzand o amintire, fiecare camera avand melodia ei, mintea valsandu-mi cu amintirile.
Camerele sunt amestecate, amintirile deosebindu-se dupa melodie. Amintirile neplacute, pe care as vrea sa le pot inchide cu un lacat, imi danseaza cu mintea un vals lent... lent, dar atat de stangaci. De ce? Pentru ca pasii, desi analizati pana la ultimul detaliu, nu au fost intelesi niciodata. Pentru ca fiecare pas trebuie sa aiba un scop, dar nu au. Amintirile de neuitat, pe care, uneori, simt dorinta arzatoare de a le retrai, danseaza un vals vienez. Acel vals minunat, dansat mult mai bine decat cel lent, dar de 10 ori mai scurt.
"Ce e frumos tine putin. Cele mai frumoase lucruri nu se termina niciodata !!"
Cred ca am mai zis`o si in alta postare. Conteaza? Nu. Cred cu tarie in aceste cuvinte, stiu ca asa e. Si ghici ce?!? Cuvintele astea, atat de simple, de banale, insa atat de "pline" ma fac sa ma simt mai bine.
Uitandu-ma in urma incep sa realizez cu tristete cate amintiri "goale'' am. Un timp irosit pe o iluzie. Niste amintiri ce nu cuprind atingeri, niste amintiri compuse din cuvinte zise la intamplare, dintr-o voce dulce care nu face decat sa ma raneasca, din seri nedormite, din ganduri seci.
Iubitule, nu pot decat sa regret lucruri pentru care candva iti multumeam. Vreau sa uit ca existi.. Nimic nu compenseaza timpul pe care mi l-am omorat "cu" tine. Nu credeam ca o sa regret vreodata ceva, dar uite ca s-a intamplat. Mi-as dori sa-mi pot imagina o viata fara tine. Nu pot inca.
Tot ceea ce pot sa fac e sa imi amestec amintirile ca intr-un dans, un vals lent, cu speranta ca intr-o zi se vor storci.

Egoism, orgoliu si altele...

Ma uit la mine şi ma simt bine. Cred ca sunt exact asa cum vreau, cum trebuie. Apoi ma uit în jur, în mulţime. Contrastul atât de puternic ma înspăimântă. Prea puţine persoane încearcă sa amelioreze contrastul. Daţi impresia de o bunătate nemărginită, de o compasiune incredibila. Nu stiu ce sa cred. Ori va prefaceţi, ori nu va preţuiţi destul pe voi înşivă.
Poate ca cei cărora le împărtăşiţi bunătatea voastră nelimitata nu au nevoie de ea. Poate alţii au nevoie de o vorba buna şi de un umăr pe care sa-şi verse lacrimile. Poate ca dacă aţi avea puţin egoism sau spirit competitiv (e o combinaţie, nu stiu exact cum s-o numesc), s-ar realiza lucruri mai măreţe. Dorinţa de a fi mai bun decât celalalt poate urca calitatea lucrurilor la un alt nivel.
Reîntorcându-ma la mine, nu ma mira nimic. M-am schimbat mult, dar întotdeauna am fost extremista. Bunătatea sau răutatea mea sunt duse la extrem, nu exista cale de mijloc. Insa schimbările pot fi făcute de la un minut la celalalt, de la o secunda la alta. Înainte nu comentam şi încercam sa accept lucrurile asa cum erau. Urăsc sa recunosc ca eram asa. Eram ca o prezenta inutila pe Pământ, ce nu schimba nimic în bine sau în rău. Nu mai sunt asa. Am un orgoliu dus la extrem, cu urme de egoism. Nu las lucruri importante neschimbate şi nu dau importanta lucrurilor banale. Nu ma laud cu ceea ce sunt, dar nici nu ma subestimez.
Îmi place ca sunt orgolioasa, îmi place ca sunt conştientă de asta şi ador ca nu sunt singura care vede asta. Insa, deşi îmi aduce multe satisfacţii, orgoliul ma face sa sufăr mai mult decât orice alt/a defect/calitate. Daca simt nevoia sa vorbesc cu cineva, nu o fac. Aştept sa facă el primul pas, iar dacă nu îl face, nervii îmi ajung la cote înalte. Aşteptarea ma omoară. Cu toate astea, nu o fac. Prefer sa sufăr dintr-o prostie poate decât sa-mi calc pe orgoliu. Nu întreţin discuţii începute doar din politeţe, nu încep discuţii (în mare parte) decât din politeţe şi las de la mine doar dacă aştept ceva în schimb.
Mda. Sunt eu şi atât. Nu-mi pasa de ce vei crede când vei citi. Important e ca trebuie sa ştii ca nu ai cum sa ma schimbi. Ma schimb singura.

Mi-e dor de tine.

Cantec prost

Zidurile stiu ca ne-am iubit,
Usile trantite ne-au privit,
Toate sambetele astea in care ma prefac ca ma distrez...
Adormeam ca pruncii pe covor,
Nu stiam c-avem si dormitor,
Un sarut dura pe-atunci cat discurile cu Pink Floyd,
Ne-am iubit atat de mult incat am declansat razboi.
As vrea sa-ti scriu ceva frumos
Dar e un cantec fara rost
Pentru noi filmul s-a terminat...
As vrea sa-ti spun adio dar
Pana si asta e-n zadar,
Nu intelegi ca-i genericul final?

 Filmul nostru l-as vedea din nou,
Din pacate nu-i pe video
Aveai tu o scena in care ma-njurai si eu radeam
Imi spunea-i ca daca nu ma potolesc m-arunci pe geam.

As vrea sa-ti scriu ceva frumos
Dar e un cantec fara rost
Pentru noi filmul s-a terminat
As vrea sa-ti spun adio dar
Pana si asta e-n zadar
Nu intelegi ca-i genericul final ?
Nimeni nu m-a strans in brate ieri
Cred c-am adunat vreo 300 de 'ieri'
Casa asta mica a devenit un frigider
Un fir lung de par dac-as mai gasi,
Rujul tau maro sau fardul de zi
M-as mai incalzi...
M-as mai incalzi...
Recunoaste ca-i un cantec prost
Recunoaste ca si noi am fost...
Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubït...

 

Vama Veche - Cantec prost <3

•Special

E special pentru ele, pentru cele care ma asculta si imi dau sfaturi. Pentru cele care sunt langa mine mereu si ma iubesc si le iubesc. Nu e nevoie sa le mentionez numele. Ele stiu cine sunt si asta e cel mai important.
Liceul mi-a schimbat viata. A schimbat scena, a schimbat scenariul, a schimbat personajele. A deschis un capitol nou in viata mea in care nimic nu mai e la fel. Si, asa cum ma asteptam, am gasit si cele 2 persoane in care am incredere mai multa decat in cei pe care ii cunosc probabil de 10 ani. La inceput mi-a fost frica, nu stiam daca voi mai gasi pe cineva de incredere. Stiam ca orice legatura veche se va rupe usor-usor, ramanand doar firmituri de prietenie. Daca as putea, nu as schimba nimic. Nu as schimba zilele in care ma simteam "pe dinafara". Au fost foarte putine. Nu as schimba liceul, nu as schimba nici macar un lucru. Imi asum tot si ma bucur ca pot face asta zambind.
Ele doua au fost langa mine cand simteam ca cerul imi cade in cap, cand credeam ca pamantul imi fuge de sub picioare, cand credeam ca totul se trasforma in pulbere. Au stiut sa ma faca sa zambesc sa sa plang, facandu-ma sa ma simt mai bine indiferent de situatie. Poate nu au zis intotdeauna ceea ce trebuie, dar povestile lor m-au facut intotdeauna sa zambesc. Imi place sa invat de la ele cum sa traiesc.
Si da, si eu am incercat sa fiu langa ele. Nu stiu daca am reusit mereu sau daca am spus ce trebuie, cum trebuie, cand trebuie. Dar am simtit fericirea si tristetea in acelasi timp. Am incercat sa le pot aduce si eu lor un zambet. Pot sa sustin cu tarie faptul ca am avut si eu reusitele mele.
Va iubesc pentru tot ceea ce sunteti !
Helen&Cata <3

Drogul nu este o iluzie, dar iluzia este drog

Andrei N.: " Gata cu visele! "
Andrei N.: i don`t think so
Ioana Ø: cand am zis "vise"
Ioana Ø: ma refeream al iluzii
Ioana Ø: la vise stupide cu ochii descisi
Andrei N.: visele hranesc gandirea
Ioana Ø: visele din timpul noptii si idealurile
Ioana Ø: nu iluziile
Andrei N.: iluziile sunt ca drogurile
Andrei N.: e bine sa mai iei cate un drog din cand in cand
Ioana Ø: da. si nu cumva din cauza drogulrilor se moare?
Ioana Ø: drogurilor*
Andrei N.: am zis uneori
Andrei N.: nu pana iti ies ochii
Ioana Ø: dau dependenta
Andrei N.: daca e treaba in exces
Andrei N.: dau
Ioana Ø: trebuie sa ai o limita
Ioana Ø: foarte bine stabilita.
Ioana Ø: da, dau pentru ca ajungi sa crezi in lucruri ireale si sa traiesti degeaba, sa nu mai pretuiesti momentul si ce ai
Andrei N.: stii ce ai facut acum?
Ioana Ø: ce?
Andrei N.: subiect pentru blog`ul tau

Si are dreptate. Nu am vorbit niciodata despre iluzii in adevaratul sens al cuvantului, desi am o postare cu numele asta. Postarea aceea este despre o iluzie, e descrisa o iluzie. M-am schimbat mult de atunci.
Ce este o iluzie? Un drog. Titlul spune multe: "Drogul nu este o iluzie, dar iluzia este un drog". Iluzia nu este un ideal. Si ca sa folosesc o definitie prin gen proxim si diferenta specifica (se vede ca am dat test la logica! haha`!), iluzia este un vis ce nu poate fi implinit, un vis pe care ni-l imaginam cand suntem awake, nu cand dormim. Cand am spus "Gata cu visele !", nu vroiam sa spun ca ar trebui sa incetam sa visam, vroiam sa spun ca nu vreau ca fiinta mea sa traiasca intr-o lume plina de iluzii, sa se risipeasca. Vreau pur si simplu sa traiesc viata asa cum este, sa o fac mai frumoasa cu fiecare zi ce trece, sa uit mai multe cu fiecare minut, sa iubesc mai mult sau mai putin cu fiecare secunda. Pentru ca sentimentele sunt ca relieful: Cand sunt la peste 2000m altitudine, cand sunt la 200 m sub nivelul marii. Ura si iubire. Ce e cel mai tragic? Ura este hranita cu realitate, iar iubirea cu iluzii. Vreau sa iubesc realul asa cum este el, fara sa il schimb in mintea mea.

E doar un vartej.

 27.10.2010:
"Nu am inspiratie. Nu stiu daca simt ceva, dar o sa scriu ceva." Nu am scris nimic. A ramas o postare nefinalizata, salvata, uitata.
28.10.2010:
"Mda." Doar un titlu. Atat am scris in ziua aia. Aveam idei, stiam ce as putea scrie. Insa gandul imi fugea prea departe sa imi pot aduna gandurile.
29.10.2010:
"So empty". Doar doua cuvinte scrise in graba inainte sa-mi revad prietenii. O incercare de reabilitare a creierului meu, nereusita insa.

Si e 30.10.2010 de doar 48 de minute. 49... Si mi-am dat seama ca starea mea "chill" din ultimele zile nu da niciun rezultat. De fapt, toata masca mea ce exprima calm si liniste ma facea sa explodez. Paream nepasatoare si fierbeam de fapt. Pana si eu ma saturasem de mine. Nu stiam daca sunt fericita sau trista, nu stiam daca iubesc sau ma vindec inca, nu stiam ce sa intanpla cu mine. Nu auzeam, nu eram atenta la nimeni si nimic. Gandul imi zbura pur si simplu. Nici macar nu stiu exact la ce ma gandeam. Pur si simplu mintea nu mai era in acelasi loc in care era si trupul, eram ca o mumie ce umbla in intuneric fara sa stie unde va ajunge... fara ca macar sa-i pese. Daca stau bine sa ma gandesc, gandul meu era unde trebuia. Nu in craniu. Biologia (a naibii stiinta!) zice: "In principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului." De acord. Pentru mine,  creierul posteriore peste tot, niciodata unde trebuie; creierul mijlociu este in craniu. E acolo pentru a ma misca, pentru a urma cele mai banale comenzi. Creierul anterior e intotdeauna in trecut. Incearca sa invete din greseli. Nu vorbesc de creierele voastre, eu va povestesc despre micutul meu creieras. Despre ce poate el sa faca. Sau... poate ca totusi am gresit. Poate nu e vorba de creierul meu care fuge pe aici si pe dincolo. E vorba de suflet. E vorba de ceea ce simt. Niciodata nu am fost de acord cu cei care spun ca sentimentele sunt dictate de creier. Consider ca actiunile creierului sunt dictate de sentimente. Intai placi pe cineva, apoi il saruti. Nu il saruti si apoi il iubesti.
Au trecut deja 70 de minute de cand e 30 octombrie. Ah, e Sfantul Andrei. La multi ani multelor persoane din viata mea cu numele asta ! Sper sa nu uit pe nimeni.
Ma simt usurata intr-un fel. Am scris mai mult. M-am descarcat.Nu folosesc multe figuri de stil, nu folosesc cuvinte marete, complicate. Nu vreau sa o fac. Daca ma chinui putin, intr-adevar, pot face o capodopera intr-o postare. Insa nu vreau. Nu asta e scopul meu. Tot ce vreau e sa fiu inteleasa de toti intr-un fel sau altul. vorbesc limba pe care o vorbesti si tu ! Folosesc cuvinte banale doar pentru ca vreau sa poti simti ceea ce simt eu. Invata din greselile mele ! Nu trebuie sa crezi tot ceea ce spun eu. Poate nu am mereu dreptate. Dar nu se stie unde vei gasi paragraful ce iti va descrie intocmai ce simti si tu.
Inchei...realizez ca de fapt nu am spus nimic din ceea ce simt acum. Poate pentru ca nu am nici cea mai vaga idee. E mai mult o tornada, un vartej de sentimente: dragoste, ura, dezgust, tristete, bucurie, falsitate, DORINTA...  
Iubire. Ura. Iubire?

Greseli

Greseli si greseli peste greseli. Naivitate, prostie. Si multe altele.
Credeam ca ma trezesc la realitate. Mda, credeam. Nu mai cred nimic. De fapt, acum nu mai sunt in stare de nimic, nu ma mai pot gandi la nimic. De-abia nimeresc tastele si butoanele telefonului. Imi tremura degetele, imi tremura buzele, imi termura picioarele. Tremur toata.  Incerc sa-mi pastrez lacrimile in ochi si nu pot.
Nu stiu exact ce simt. Poate sunt nervi. Nu e fericire. Poate... :-j
Ma simt goala. Lipsita de orice. Lipsita de putere. Puterea  de a vorbi, puterea de a respira, puterea de a exista. Lipsita de ganduri. Capul meu e gol. Zeci de minute in care am invatat, s-au risipit prea usor. Nu-mi mai pot aminti nimic, nu ma mai simt in stare de nimic. Imi amintesc doar un singur moment si 5 cuvinte urmate de o lacrima. Nu stiu daca era furie, tristete sau speranta. Nu pot scapa de senzatia ca pentru mine anumite lucruri sunt inutile..pardon, imposibile. Vroiam sa zic "imposibile", dar ti-am spus ca nu sunt in stare de nimic.
Ma simt lipsita de sentimente. Insa simt foarte bine acel nod in gat pe care toti il avem la un moment dat. Uitasem cum e. Uitasem cum se simte si nu sunt deloc incantata ca mi-am amintit. Il preferam uitat. E groaznic. Fiecare cuvant e ca un ghimpe in gat. Fiecare miscare o simt ca pe o lovitura. La fiecare incercare de gandire simt ca imi va exploda capul.
Ma las in voia noptii. Stiu ca nu voi adormi usor, stiu ca nu ma voi simti bine, dar renunt. Sper sa nu ma mai trezesc, dar stiu ca o s-o fac.

Adio, vis!

Just the way I am

O sa scriu despre un cantec. Nu orice cantec.

Bruno Mars - Just the way you are

E minunat, extraordinar, minunat, minunat <3 . dar nu asta vreau sa spun.

Ce e cel mai important este ca acest cantec ce probabil poate parea foarte nesemnificativ reprezinta multe. Foarte multe. Prea multe...

Reprezinta tot ceea ce as vrea sa aud. Tot ceea ce imi doresc ca un baiat sa vada in mine. Cantecul asta spune cuvintele exact in felul in care as vrea sa le aud. Nu am ce sa mai comentez...

Oh her eyes, her eyes
Make the stars look like they're not shining
Her hair, her hair
Falls perfectly without her trying

She's so beautiful
And I tell her every day 

Stiu ca ochii nu imi straluces atat de tare incat sa faca stelele sa para fara lumina, stiu ca parul nu bine intotdeauna, stiu ca nu sunt frumoasa, dar stiu ca as vrea sa o aud in fiecare zi. Vreau sa aud cuvintele astea sau sa le citesc intr-un mesaj lasat de el.

Her lips, her lips
I could kiss them all day if she'd let me
Her laugh, her laugh
She hates but I think its so sexy
She's so beautiful
And I tell her every day

 Da, imi urasc rasul. Şi da, as vrea ca cineva sa il considere cel mai frumos din lume. Nu este. Dar asta nu inseamna ca n-as vrea sa aud asta. 

When I see your face
There's not a thing that I would change
Cause you're amazing
Just the way you are
And when you smile,
The whole world stops and stares for awhile
Cause girl you're amazing
Just the way you are

Piesa de rezistenta. Nu vreau sa ma schimbe oricum as fi, vreau sa il fac fericit cand zambesc, vreau sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt. Vreau sa creada ca sunt nemaipomenita chiar daca nu sunt. Vreau... si parca vreau prea mult. Asta e. Trebuie sa existe si cel care sa poata simti asta pentru mine...

Simt ca o iau din nou de la capat

Capul imi explodeaza. Ideile imi dau pe fara si mi se lovesc de cap incercand sa iasa. prefer sa-mi iasa prin degete.

Nu pot sa exprim ce simt. Nu as sti ce cuvinte sa folosesc. Ma simt atat de goala...atat de goala si de stupida. Stupida pentru ca incerc sa gasesc iubirea in altcineva. Stupida, stupida, stupida! Si totusi chiar vreau asta. Insa persoana pe care o vreau eu nu e pentru mine. Stiu ca ma poate vindeca. Stiu ca ma poate face sa-l iubesc. Asta nu inseamna ca asta e realitatea. Desi el pentru mine e singura varianta (Dumnezeule, ce urat suna!) , nu stiu cum ma vede el, ce simte. Nu pot sa spun ca seman cu vreuna din “fanele’ lui pentru ca nu sunt ca celelalte. Stiu ca am ceva special, ca sunt deosebita intr-un fel sau altul, dar nu stiu inca ce e special. Gandul ca as putea fi ca celelalte ma omoara, ma tortureaza, ma seaca.

Argh.

Visez aiurea cu ochii deschisi. Ma hranesc cu iluzii. Ce prostie ! Trebuie sa incetez sa-mi mai imaginez lucruri ce nu se vor intampla. Trebuie sa incetez sa ma mai gandesc la lucruri ce s-au intamplat si sa sper ca se poate schimba ceva. E imposibil. NU mai pot schimba nimic !! Degeaba ma gandesc la “ce s-ar fi intamplat daca as fi...” daca nu am reactionat cum trebuia, cand trebuia.

Gata cu visele!
Mai rau imi face visatul aiurea la lucruri frumoase ce m-ar face fericita. Trebuie sa ma trezesc la realitate, sa o privesc asa cum este, fara a-mi crea iluzii.

Te-am iubit candva, am gresit. Am crezut minciuni. Imi hraneam intreaga fiinta cu niste cuvinte spuse doar de dragul de a fi zise. Voi incerca sa iubesc pe cineva care sa ma poata face fericita. Merit.

Adio, cel pe care nu l-am putut alinta niciodata! :*

Pentru ca pot sa spun "Adio"

Singurul lucru care ma tine in viata esti tu. Dorinta de a te vedea.

Cateodata simt pur si simplu ca vreau sa pun capat. As scuti multa lume de stres. Te-as scuti pe tine de stresul pe care ti-l provoc. Poate te-as face mai fericit. Pentru ca tot ceea ce imi doresc e fericirea ta. M-as scuti si pe mine de chinuri. Mi-am dat seama ca orice gluma ma raneste.

Ce ma doare cel mai tare? Ca pari o iluzie. Existi, dar nu esti pentru mine. Daca as face ceea ce gandesc, n-as vrea sa crezi ca o fac pentru tine. O fac pentru mine in primul rand, in al2-lea rand pentru parintii mei si in al 3-lea rand pentru tine. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi chiar si moarta. Uita-ma ! Poate mai uitat deja... Uita-ma chiar mai bine !

Te iubesc...

De ce?

De ce scriu? Nici macar n-am inspiratie. Sau poate ca am. Whatever. O sa incerc.

Intrebarea de azi: "De ce?". E des folosita, nu? Insa intreabrea mai buna e "De ce nu?"

De ce ajutam oamenii? Dar de ce sa nu-i ajutam?

De ce iubim? Dar de ce sa nu iubim?

De ce uitam lucruri? de ce sa nu uitam? Perfectiunea e plictisitoare.

De ce vrem perfectiune? De ce sa nu vrem? Asta suntem invatati sa ne dorim.

De ce fericirea tine atat de putin? De ce sa nu tina putin? Pana la urma, Micile bucurii tin putin. Fericirea adevarata e pentru totdeauna.

De ce incercam sa fim pe placul celorlalti? De ce sa nu fim pe placul celorlalti? Pana la urma un om care nu este placut de ceilalti, nu poate fi el insusi.

De ce murim? De ce sa nu murim? Sa traim o vesnicie cu aceleasi lucruri in fiecare zi? No, ty.

De ce oamenii sunt tot mai rai? De ce sa nu fie rai? Rautatea e relativa. Toate sunt relative.

Si lista poate continua la infinit. De ce scriu despre asta? Dar de ce sa nu scriu? Scriu pentru ca vreau, pentru ca pot, pentru ca simt.

Ah, pretuieste ce ai! Nu mai pune intrebari ! Toate se intampla cu un motiv mai mult sau mai putin stiut de noi. Asa ca taci si fa ceea ce simti. Nu-i lasa pe altii sa-ti spuna ce sa zici, ce sa gandesti, ce sa faci. Poti schimba multe. Trebuie doar sa crezi ! Crede in tine, crede in cei pe care ii iubesti, crede in tot ceea ce e frumos ! Si iubeste !

Iubeste ccum n-ai mai iubit pana acum, iubeste intens, iubeste fara limite. Iubeste pe toata lumea, iubeste tot ceea ce te face fericit !!!!

Nu lasa timpul sa treaca pe langa tine. Fiecare zi in care n-ai facut nimic, e o zi rispita din viata ta. Gandeste-te ca nu ai un infinit de zile de pierdut. Fiecare zi e facuta sa inveti ceva din ea. Lasa in urma lucrurile neimportante. Concentreaza-te pe ceea ce te face fericit.

Ah, be yourself !!!

Nu pot sa tac.

Simt ca trebuie să o zic undeva. Aici, de exemplu. Unde să poată vedea şi el, unde poate vedea oricine.
Cand credeam ca totul e din ce in ce mai bine, cineva a reusit sa faca totul cel putin la fel de rau cum era. Ne-am certat. Nu, nu cu iubitul meu. Am zis vreodata ca am asa ceva? Deci nu. Cineva care pentru mine inseamna mai mult decat un iubit. De ce? Dintr-o gluma. Pentru ca acest "cineva" nu tine la glume. Ştiam ca acea gluma putea fi reala, dar ştiam ca nu trebuie. Ce a durut? Reacţia. De ce? Pentru ca eu chiar îl iubesc pe acest "cineva" mai mult decât pe orice sau oricine. Nu stiu de ce il iubesc, dar pur si simplu o fac. E o prostie. Hm, oare? Daca nu e iubire atunci cum se numeste? Cum se numeste acel sentiment care te poate face sa renunti la multe fara sa ceri nimic înapoi? Cum se numeşte acel sentiment care te face sa plangi sau sa razi in doar câteva secunde?
Cum se numeşte acel sentiment pe care il simti in permanenta, de care nu uiţi nici macar o secuna, pe care il simţi permanent oriunde ai fi si orice ai face?
Ce mi-e cel mai frica? Ca o sa mor sau o sa se intample ceva si nu o sa-l vad niciodata. Gandul asta ma omoara.
Dupa ce o sa-l vad, voi fi pregatita sa mor. Stiu asta. Dar asteptarea ma omoara... Nu vreau sa-l visez, nu vreau sa-l aud, nu vreau sa ma hranesc cu iluzii.
As vrea sa regret ziua in care l-am cunoscut. Dar nu pot. M-a facut prea fericita. N-as da momentele alea pentru nimic in lume.
Te iubesc..

Iarta-ma...

Iarta-ma! Iarta-ma pentru toate toanele pe care le am. Iarta-ma cand ma port asa cu tine. Iarta-ma ca iti raspund rautacios atunci cand poate nu meriti. Iarta-ma ca te judec desi nu am dreptul s-o fac. Iarta-ma cand incerc sa schimb lucruri la tine pe care mai mult ca sigur le iubesc de fapt. Iarta-ma cand vorbesc cu doua intelesuri si ma astept ca tu sa intelegi ce vreau sa spun. Iarta-ma cand fac din tantar armasar. Iarta-ma ca sunt ceea ce sunt si nici macar nu vreau sa ma schimb.
Iarta-ma! Iarta-ma cand incerc sa te uit. Iarta-ma cand zic lucruri care te enerveaza. Iarta-ma ca te invinovatesc pentru lucruri de care nu esti vinovat. Iarta-ma cand iti spun prea multe sau prea putine lucruri despre mine. Iarta-ma cand vreau sa par suparata pe tine. Nu o s-o pot face vreodata.
Iarta-ma ! Iarta-ma ca vreau sa gasesc cate ceva din tine in fiecare baiat. Iarta-ma ca incerc sa ma vindec, dar nu vreau. Iarta-ma cand exagerez.
Iarta-ma! Iarta-ma pentru tot ce sunt si ce nu sunt.
Iarta-ma....

Nu stiu

Nu prea stiu ce se întâmpla cu mine, cu cei din jurul meu, cu lumea.
Totul parca se întoarce pe dos și toate îți merg prost. Parca nimic nu mai e cum iti aminteai. Parca te-ai trezit dintr-un somn ce a ținut decenii întregi.
Afli ca ești bolnav. Nu e cancer, ceva mai minor. Dar, totuşi, ştiind ca n-ai fost sick toată viata şi să afli acum ca te vor baga in tratamente și spitale nu-i cel mai frumos lucru de pe pământ. Preferi să știe, să ți se agraveze boala și să mori, să scapi naibii din tot balamucul vieţii. Sa laşi in urma ta tot ce iubești și să treci la etapa următoare, la ceva mai bun.
Sa regreţi... Oare? Oare ai să regreţi? Da! Enorm ! O să regreţi când o să afli cine te-a iubit cu adevărat şi cine s-a prefăcut. Dar o să te simţi mai bine. O să te simţi împăcată. Cel puţin asa se zice..
Dar poate ca nu e nimic. Ce dezamăgire, huh? Sperai ca poate se mai îngrijorează cineva și pentru tine in felul asta, ca ii mai pasa cuiva şi de tine, ca nu te-au uitat toţi.
Dar whatever... bolnav sau nu, tu trebuie să mergi înainte. Sa înaintezi într-o lume de cacat. Şi nu oricum, cu optimism. Sa le arăţi tuturor ca eşti puternic, ca poţi face fata oricărui lucru cu zâmbetul pe buze.
Te trezeşti in mijlocul unui cacat fără o uşă care să aibă deasupra o plăcuţă verde pe care să scrie cu litere albe "EXIT". Şi ce faci? Te învârti pana apare uşa respectiva. Nu vrei să te bagi mai tare in cacat, deci preferi să stai degeaba, să nu faci nimic, aşteptând să apară ceva ca o mana cereasca.
Dar WAKE UP !! Nu o să apară nimic dacă stai cu mâinile in sân. Fa ceva cu viata ta ! Nu mai sta ca bou` încercând să înţelegi ceva. Fa ce îţi spune inima ! Uita-te in jur ! O să găseşti ceva ce-ţi va plăcea, o să găseşti ceva pentru care să lupţi, o să găseşti ceva care merita orice efort.
Acel "ceva" e de fapt un "cineva". O să-l găseşti. Şi când o s-o faci, o să fi fericit.

Fericire

De data asta scriu ceva diferit. O să scriu despre mine. Un amarat de film m-a făcut să fac asta. Cum? Uite-asa ! Ieri am învățat ceva: nu trebuie să lași mintea sau cei din jurul tău să decidă, ci sufletul. Nimeni nu știe ce e mai bine pentru tine decât TU ! Nimeni nu-ți poate da răspunsul corect, decizia corecta pentru ca nimeni nu te cunoaște cum te cunoști tu. TU ești singura persoana care poate decide. E viata ta. Nu e a părinților/prietenilor/rudelor. Si asta mi-a zis-o un adult. [Știu... e Wow o.O]
Sincer, nu ma așteptam să-mi zică să fac ceea ce simt, să nu ascult de nimeni, să-mi ascult doar inima. Am fost într-un fel socata, dar in sfârșit fericita ca cineva mi-a dat dreptate. E viata mea ! Stiu ca sunt capabila să fac ceva cu ea. Ceva bun. Ceva ce ma face fericita. Ceva...
Pana acum nu am înțeles asta. Nu credeam ca sunt in stare să pot face ceva de una singura. Aveam impresia ca fericirea mea depinde de altcineva.
Nu am iubit. Si pot să strig in gura mare. Si poate ca o să fiu considerata “aiurea”. Dar nu. A fost un sentiment de atașare. A fost nevoia de a iubi pe cineva. De ce? Pentru ca asta e firea umana.
Pentru ca eu nu stiu cum e să fii fericit. Nu sunt trista, dar nici nu am motive să fiu fericita decât pentru o perioada foarte scurta de timp.
Pentru ca nu îl iubeam pe acela care ma ținea de mana și ma săruta. Iubeam pe altcineva și fiecare atingere și sărutare ma durea. Si de ce? Credeam ca pot să-l vad pe cel pe care îl iubeam in el, însă era imposibil.
Deja ma contrazic singura :)). Am iubit vreodată sau nu? vrei să întrebi. Din nou zic ca a fost atașare. Si poate ca am iubit...iubesc...voi iubi pe cineva. Dar acel “cineva” nu e al meu. Nu e pentru mine. Nu e lângă mine. ȘI nici nu va fi.
Pentru ca am crezut ca fericirea mea depinde de un băiat. De ce? Pentru ca nu-mi dădusem seama încă de faptul ca eu sunt singura in stare să ma fac fericita.
Asta eram in trecut și ceva din “vechea eu” a mai rămas in mine.
Insa am devenit mai rece, mai răutăcioasă, mai distanta fata de toți. De ce? Asa sunt eu.
Ce vreau? Simplu: ce nu am. Adică acea persoana pe care să o iubesc și să ma iubească cel puțin la fel de mult, acea persoana care, atunci când ma atinge, să ma facă să ma simt in al nouălea cer. Acel cineva care atunci când ma sărută să ma facă fericita. Acel cineva care să nu ma compare cu toate târfele de pe strada și să ma accepte asa cum sunt:ciudata, rea, egoista. Pentru ca doar el va ști cum sunt eu cu adevărat, cum egoismul și răutatea dispar, rămânând eu dispusa să fac orice pentru el, pentru ca l-as iubi !
Exista acest EL? Exista acest EL care să fie aproape de mine oricând, dar să știe să nu ma sufoce și să știe ca el și ceilalți prieteni sunt lucruri diferite pentru mine, dar ambele foarte importante? Exista acel EL care să-mi însenineze ziua cu un “te iubesc” șoptit, chiar dacă afara e furtuna?
Exista? Da. Doar ca nu-l cunosc încă.

Hate

Te gândești la el...ca de obicei. Îți trec prin cap zeci și sute de motive pentru care îl urăști...și realizezi ca toate astea te fac să îl iubești. Motivele la care te gândești tu nu îți aduc ura, ci iubirea.
Si primele motive care iți vin in minte...
"îl urăsc!
îl urăsc pentru ca are puterea de a-mi trezi amintiri..
îl urăsc pentru ca are puterea de a-mi pune un zâmbet pe fata oricând...
îl urăsc pentru ca are puterea de a-mi mari numărul bătăilor inimii pe minut.
îl urăsc pentru ca are puterea de a ma separa de ceea ce este în jurul meu.
îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să fiu eu însămi în prezenta lui.
îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să trec peste greutăți.
îl urăsc pentru ca are puterea de a-mi aduce o lacrima pe obraz...
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să îl cred.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să îl iert.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să am fluturași în burta...
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să ma gândesc la el.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să zâmbesc nemotivat în prezenta lui...
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să rad și să plâng simultan.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să-i vad chipul peste tot.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma tine treaza pana târziu.
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să-i dezvălui și alte laturi ale mele...
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să îl visez...
Îl urăsc pentru ca are puterea de a ma face să îl iubesc!
Îl urăsc pentru ca îl iubesc!"

Cuvinte

Doar atât! De fapt... sunt doua cuvinte..” Te iubesc”.
Doar de aceste doua cuvinte e nevoie pentru a te cuceri cu totul...pentru ca,nu știi de ce, dar te face să îl crezi...și chiar crezi ce spune, deși in inima ta exista îndoială veșnică...ca nu e iubește. Te îndoiești de el pentru a nu pune prea mult la suflet iar apoi să te trezești lăsată balta și batjocurita de toți...
Când ti le spune, parca totul capătă un sens și... nici nu mai stii ce simți. Știi doar ca ți-a spus-o in sfârșit...in sfârșit te-a făcut fericita. Te simți mai libera pentru ca poti să ii împărtășești ceea ce simti. Si ai vrea sa raman totul undeva...undeva unde sa poti umbla mereu si să-ți amintești ce ai simtit. Dar se sterg...incetul cu incetul toate amintirile dispar. Pentru ca aunci când spui amintiri nu te gandesti la imaginea intamplarii.
Sentimentele sunt cele mai importante, ele conteaza si te duc in momentul respectiv, retraind totul ca si cum atunci s-ar fi inatamplat.
Dar cuvintele dispar repede...sunt doar cuvinte, iar EL stie asta si profita. Ti le spune fara sa simta nimic, doar de dragul de a te face fericita. Dar daca vrea sa te faca fericita...asta inseamna ca te iubeste? Nu intotdeauna...probabil vrea sa te pastreze ca pe un trofeu...si sa nu te piarda. Sa fie sigur ca atunci cand ramane fara celelalte te va avea pe tine...doar pentru ca ti-a spus “Te iubesc!”.
De unde stii ca au sentiment?...ei bine nu stii. Dar EL...EL este genul de persoane care nu spune asta oricui. SI ti-a marturisit-o,dar... De unde stii ca nu a mintit?
Si ai descoperit ca uita repede... Da! Azi iti spune ca te iubeste si maine... a uitat. pur si simplu te chinuie fara sa-i pese de sentimentele tale. Crede ca are dreptul asta doar pentru ca e DEPARTE? Nu! Te-a facut sa il iubesti... Acum il urasti!
Il urasti pentru ca te poate face sa razi, sa plagi, sa il visezi si ai da totul pentru EL.
De ce trebuie sa te chinuie? De ce nu poate fi totul roz... macar o data?... De ce?
Ai vrea sa poti sa scapi de tot ce simti pentru el. Dar poti? EI bine, nu. Pentru ca te simti vrajita, nu intelegi ce e cu tine su de ce te-a facut sa il iubesti atat de mult. De ce a trebui sa iti spune “Te iubesc!’ ... doar pentru a trezi din tine acel sentiment...un sentiment pe care te-ai saturat sa il simti... IUBIREA...

Un sarut

Doar un sărut...doar de atât ai avea nevoie să fii fericita. Insa cum e posibil când el nu e lângă tine?...EL...e departe...Si îl vrei, îl vrei atât de mult! Vrei să ii simți buzele...și te vei topi. Vei fi atât de fericita, iar totul in jurul tău de va dizolva rămânând in mintea ta doar TU si EL...Doar voi...atât de aproape unul de celalalt încât ii poți auzi respirația și ii poți simți parfumul...acel parfum atât de delicios...specific lui.
Si te simți in al noua-lea cer... Ba nu! Chiar mai sus...undeva unde nimeni nu poate ajunge, undeva unde nimeni nu poate visa, undeva...undeva departe. Departe de toți și de toate, departe de griji, departe de școala...chiar și de prieteni. In momentul ala îl ai pe el și nu-ți mai trebuie nimic. Pentru tine EL este totul.
Si Dumnezeule! Ce buze are...atât de dulci, de moi,de fragede...și sunt lipite de ale tale. Buzele tale sunt...sunt....nu știi cum sunt....sunt doar fierbinți. Ca atunci când plângi. Doar ca acum ești fericita...fericita ca in sfârșit îl simți...
Si te trezești din nou la realitate...El este departe, iar tu...tu stai și te gândești...mai bine zis te rănești cu imagini ce-ți trec prin minte...
Si vrei să scapi de ele...dar cum? Asta ar însemna să scapi de EL...IMPOSIBIL! Preferi să te hrănești cu imagini pana când îl vei întâlni decât să realizezi ca tot timpul in care te-ai gândit la el a fost o pierdere de timp.
Asa ca îl iubești in continuare...cel puțin la fel de mult ca mai devreme...și aștepți să îți mai spună ceva. Ceva să te poată liniști.
Pentru ca doar el are puterea de a-ți aduce înapoi liniștea tot de el furata.:)

O noapte

E nevoie doar de o noapte pentru a te putea schimba. O singura noapte nedormita, in care sa stai cu ochii deschiși și să te gândești.
Pentru ca in acea noapte te gândești la multe lucruri...lucruri ce nu le poți gândi in timpul zilei. Noaptea, întunericul, liniștea sunt prielnice gândirii, visării, schimbării...
Într-o noapte poți străbate lumea de la un capăt la altul. Într-o noapte poți să îți trezești amintiri din cele mai îndepărtate timpuri. Într-o noapte îl poți cunoaște pe EL...Cum? Simplu...spune-i sa stea lângă tine in noaptea aceea...și va sta...îl vei cunoaște și fizic și spiritual,va veți uni sufletele pentru o noapte...sau mai mult...
O noapte e de ajuns să realizezi ca ai greșit, ca tu ai fost cea idioata, tâmpită, exagerata, proasta...
In aceeași noapte îți poți schimba viziunile, principiile, visele...
Dar cine iti va da acea noapte? Si când? Mereu sunt motive pentru care trebuie să renunti la noaptea TA in favoarea altora. Dar va fi si la tine acea noapte...acea noapte in care te vei schimba. Si nu va fi doar una. Dupa ea vor urma si altele însa ai nevoie de răbdare și dorință. DORINȚA este elementul lipsa. Daca nu iti dorești cu adevărat un lucru, nu o să-l ai niciodată.
Când ii spui “Te vreau...”, dacă îți dorești cu adevărat il vei avea la puțin timp după aceea, însa dacă inima ta încă se îndoiește de ceea ce mintea iti poruncește să spui, el va sta unde e...DEPARTE! Făcându-te să îți dorești cu adevărat să fie lângă tine....
O noapte... poate sa nu fie doar o simpla noapte. Poate fi o noapte de dragoste...cu sărutări și îmbrățișări...terminându-se cu ceea ce semnifica cu adevărat dragostea, ceea ce va unește pentru totdeauna, lăsând o urma imposibila de sters...
Intr-o noapte fanteziile tale pot deveni realitate... o noapte e de ajuns ca totul să se întâmple... să fie pe bune...La început să te sperie, apoi totul devenind un vis, o încântare. Si continua... continua... dar vine momentul când totul se sfârșește. Da! Din păcate exisa si acel moment...dar roagă-te să vina cat mai târziu.... bucura-te de ce ai și uita ca se va termina. Nu iți risipi lacrimile pe regrete, fa-le utile... plângi pentru EL!

EL

De ce EL?
Ahhh... iar am început cu întrebarea asta...dar totuși...de ce tocmai EL?
Ei bine...pentru ca el ți-a pus capac. Pentru ca el te-a făcut să îl iubești...
Ahh... ți-a spus ca te iubește vreodată? Ai observat cat de frumos suna?...Da! Tocmai ți-a spus. Suna minunat! Păcat...păcat ca nu îl auzi încă. Doar îl “vezi”. Chiar dacă nu l-ai auzit, nu știi de ce, dar pur și simplu te-a zdruncinat...nu știai ce să spui... ai rămas blocata. Nu știi dacă e bine să ii spui ca și tu îl iubești, asa ca stai...te uiți...nu ii spui nimic... și totuși...ii sui ceva...nu știi sigur ce. Dar EL iți repeta:) ȘI ești fericita:)
Acum.. să vorbim despre EL. Cine este acest EL?
EL este motivul pentru care respiri, gândești, razi, vorbești, simți, trăiești!
Il iubești atât de tare... pentru tine este totul. Pentru tine, EL este cel care aduce răsăriturile și apusurile in viata ta, el te face să îți crească tensiunea când vezi un mesaj de la el...un simplu mesaj sau ca te suna... ȘI când te suna... vocea lui te lasă fără suflare, inima parca îți sta in loc, iar o secunda parca e o veșnicie...
EL te face să te simți fericita, trista, curioasa, nerăbdătoare, entuziasmata și posomorâtă in același timp. EL te poate face să crezi ca are puterea de a muta luna de pe cer deși știi foarte bine ca nu e asa... el te poate minți, iar tu, știind ca te minte, să îl crezi.
EL este persoana pentru care te trezești dimineața, EL este ultima persoana la care te gândești înainte să adormi își prima persoana la care te gândești dimineața...el este cel care te iubește la 00:00 pentru ca este a 24-a ora din zi, deci a 24-a litera din alfabet.
EL te poate trezi in mijlocul nopții fără ca măcar să te sune sau să fie acolo..pur și simplu te face să te gândești la el.
EL îți poate fura somnul, visele și tot ce ai tu mai scump fără ca măcar să vrea. EL te schimba, te maturizează...
EL te face să cunoști DRAGOSTEA!
Pentru tine cine este acest “EL”? Pentru mine este doar EL:x
“Ce bine ca esti...Ce mirare ca sunt!”

Iubirea

Intr-adevar...scriu doar din cauza unui sentiment. IUBIREA! Ea ma face sa scriu acum, sa ma dezvalui, sa uit semnificatia “secretului”. E singurul mod in care ma pot dezbraca de caracter fara sa fiu acuzata de nimic.

Acum vorbesc de sentiment... Ce este sentimentul? Nu stiu... nu m-am uitat in DEX si nici nu am de gand. Sentimentul nu poate fi exprimat cum trebuie in scris. Trebuie simtit. Cu toate astea, o sa incerc sa iti descriu sentimentul.

E tainic, dur, egoist, aparte. Nu are nevoie de argumente. Il simti pentru ca....pentru ca... Nu te amagi sa intelegi de ce il simti. Il simti pentru ca il simti si atat. Nu trebuie sa existe un motiv. EL este motivul, EL aduce sentimentul, dar tot el il poate lua cu el.

Cel mai des intalnit sentiment este IUBIREA... Ce este iubirea? Iubire exista atunci cand nu stii sa explici ce este ea. Cand este o imbinare de emotii si de ganduri, o amestecatura... IUBIREA nu se poate defini printr-un singur cuvant...cu o singura exceptie...EL! EL poate defini iubirea pentru tine. Atunci cand vrei sa intelegi ce este iubirea, EL iti vine in minte, EL o defineste.

Iubirea poate fi tainica sau dezvaluita. In cazul tau, EL prefera sa o tina tainica, nu ti-o impartaseste, te lasa sa fierbi, iar asta te enerveaza la culme. Iar tu...tu mori de nerabdare sa vina ziua in care sa poti sa-i spui “Te iubesc!” fara sa iti fie frica de raspuns.

O lacrima

De ce plangi? De ce iti irosesti lacrimile? De ce...?
Te faci ca nu stii, vrei sa iti imaginezi ca plangi pentru a-ti curata ochii sau pentru a le simti gustul...acel gust atat de bine cunoscut tie. Acel gust dulce si in acelasi timp amar.
Nu stii ce vrei? Nu stii de ce plangi? Nu stii de ce gustul acesta iti este atat de cunoscut? Minciuni!! Stii foarte bine ce vrei...il vrei pe EL! Stii foarte bine de ce plangi...plangi pentru el! Stii foarte bine de ce gustul lacrimilor iti este cunoscut, familiar...pentru ca ai mai plans pentru el inainte, dar asta nu te-a facut mai tare.
Pur si simplu iti dadea impresia timp de cateva zile ca nu il mai iubesti cu atata ardoare, pasiune. Insa ai uitat cat de firebinti erau lacrimile cu cateva seri in urma...Si pasiunea revine, dragostea revine parca mai arzatoare, mai patrunzatoare, mai reala...mai departata.
Si vrei sa plangi din nou. Mai poti?...Da! Mai poti...dar nu acum. Trebuie sa iti dea un semn de viata. Trebuie sa iti trimita un mesaj sau sa te sune...sa te nelinisteasca de tot, sa te faca neputincioasa la auzul vocii lui... ce te lasa fara suflare.
Si inca o picatura fierbinte iti cade pe obraz. Vrei sa fii singura, sa fii lasata in pace, sa fie linistite sa iti poti auzi suferinta.
Timpul trece...trece atat de repde...si te intrebi de ce iti irosesti timpul pentru el? Dar nu il irosesti. El este elementul care da putina umbra vietii tale, putina culoare, putin contur:) Este asemenea unui anotimp. Anul nu poate trece fara ca el sa treaca prin viata ta...insa doar trece. Nu ramane o vesnicie. Iti lasa urme...nu-l poti uita. Pe EL il pot asemui cu toamna...
E atat de schimbator... uneori atat de rece si uneori atat de cald. Ma deprima, incurcandu-ma in vorbe, facandu-ma sa nu stiu cum sa ma port...dar asta il face special. Asta e motivul pentru care il iubesc. E diferit...aparte...special...Si toate aceste schimbari ma atrag la el si ma apropie tot mai mult cu sufletul de EL...
Am observat ca vorbesc la persoana I...vorbesc despre mine. Am incercat sa pun pe seama TA ceea ce simt eu, ceea ce mi se intampla mie, ceea ce gandesc. Dar m-am pierdut in ceea ce scriu...am uitat de TINE. Acum ma vad doar pe mine, doar sentimentele mele pe care cred ca le inteleg (desi nu este asa), acum sunt egoista.
O lacrima mi-a trebui sa ma schimb. O lacrima fierbinte pe obrazul rece intr-o seara ciudata...cand somnul imi era furat de EL. Pentru ca numai el are puterea de a-mi fura noptile fara a ma supara.
Cu toate astea, voi scrie tot despre TINE! Regret ca m-am lasat dusa de val, asa ca poveste continua...cu TINE. Voi pune pe seama ta toate gandurile mele cele mai ascunse si tot ce nu as avea curaj sa recunoasc. Te voi face pe TINE vinovat/a de tot ceea ce gandesc, vorbesc, scriu, fagaduiesc...doar datorita unei lacrimi..

Iluzie

Bine… nu a fost chiar un vis. Pur si simplu erai în camera ta intunecoasa peste 00:00 si stăteai. Pur si simplu stăteai si te gandeai…Da! Era imaginatia ta, nu un vis. Pentru ca EL iti furase somnul cu doar cateva mesaje banale iar acum nu ti-l poţi scoate din cap. Te obseda gandul ca nu e langa tine, ca nu se gandeste la tine, ca e DEPARTE…

Astea sunt momentele decisive, în care îţi dai seama ce simţi cu adevărat pentru EL, ce stare îţi provoacă…În momentul ăla nesomn bineinţeles. Unde sa mai adaugi ca melodia “Where are you now” se repeta din nou si din nou…si doare! Chiar doare…undeva…undeva inauntrul tau, unde nici un doctor nu poate sti ce se întîmplă si nu poate vindeca cu nici un medicament. Singura scăpare e dragostea…singurul antidot împotriva acestei “boli”.

Dar cum poţi şti ca exista dragoste dacă EL nu îti spune? Cum mai poti fi sigura de ceva cand in ultimul mesaj, langa banalul “noapte buna”(nu ca asta ti-ar putea face noaptea mai buna sau…macar noapte) sa mai fie si un mic…”te iubesc!”

Esti sigura ca acest “te iubesc” schimba totul…si este doar un mesaj. Ce sa mai vorbim despre acel “te iubesc” auzit la telefon...cand vocea lui iti rasuna prin minte spunandu-ti aceste cuvinte, facandu-te sa iti dai seama cat de reale sunt, cat sentiment contin, cat te pot tine treaza…

Da! Un mesaj sau vocea lui la telefon te pot tine treaza mai mult decat crezi, mai mult decat poti, mai mult decat vrei. Si cu toate astea, nimic nu se compara cu “te iubesc”-ul face2face. Atunci totul este diferit, totul capata sens, nimic nu mai este intamplator.

Dar toate astea te fac sa iti imaginezi lucruri, lucruri caudate, stupide, idioate, banale, penale... Dar sunt intamplari imaginare pentru care aid a zile din viata ta pentru a le trai.

Esti pe plaja...intamplarea face sa fie si el acolo, in aceeasi perioada. Tu esti cu sora ta si prietenele ei...el este cu parintii. Dar acum sunteti doar voi doi pe plaja. Nu mai e nimeni in jur si singurul sunet ce il mai auziti este sunetul valurilor...ca o melodie.

Te tine in brate. Mainile lui sunt calde si ofera acel sentiment de siguranta, sentimentul ca nu iti vor mai da drumul:) Si va uitati la luna...luna ce strabate printer multele stele cerul de la un capoat la celalt...fara sa ii pese ca tu te simti mai sus ca ea, ca esti atat de fericita incat nu mai ai nevoie de nimic.

Si stati pe plaja imbratisati si nimic nu va poate strica acest moment. Dar simti ca trebuie sa faci ceva...e prea liniste. Asa ca te intorci, in asezi pe spate incercand sa pari ca in sfarsit detii controlul(desi habar nu ai ce vei face), te apleci si... il saruti. Buzele tale se lipesc de ale lui...in sfarsit simti caldura buzelor lui atat de moi...iti e frica sa respiri, iti e frica sa nu risipesti magicul momentului. Deodata, totul prinde miscare... te ia in brate si deodata... ii simti mana pe umarul tau...vrea sa te dezbrace. Stii foarte bine asta si totusi...nu te opui. Iti place si vrei sa continue. SI EL continua...Nu iti ajunge sa te dezbrace doar el pe tine...vrei sa il lasi fara haine, sa fiti egali. Te-ai saturat de cate ori l-ai dezbracat cu privirea, rusinandu-te de propriile tale ganduri.

Acum totul e real...se intampla acum! Dar va opriti amandoi...ramaneti nemiscati, apoi ii auzi vocea...:

“-Esti pregatita?”

Nu stii ce faci, nu stii ce sa spui, dar singurul lucru pe care il stii e ca de data asta iti vei lasa inima sa vorbeasca cu voce tare.

“-Da!”

Apoi totul se schimba. EL este mai curajos in atingeri si sarutari...simti ca te vrea! Te vrea PE TINE! Il simti mai aproape ca niciodata. Inainte pareati doua persoane diferite...acum orice diferenta s-a topit. Ati devenit o singura fiinta, corpul lui il simti in al tau...Acum nu mai sunteti tu si EL... sunteti voi!

Si totul dispare...

Te’ai trezit la realitate. Realizezi ca totul a fost in imaginatia ta si...doare! Vrei sa il simti, sa il ai. Dar pare imposibil. Totul a fost doar o viziune ce a trecut prin capul tau ca un anotimp prin an. Dar trebuie sa te obisnuiesti cu realitatea. Nu se va intampla niciodata ce visezi tu... Esti absorbita de cruda realitate si tristetea si regretul te invaluie ... vrei sa termini sa iti imaginezi lucruri care te ranesc pentru ca esti satula de iluzii. Vrei adevar, realitate, fapte.

Il vrei pe EL!

“Iar eu...eu te privesc si nu-mi ajunge, te simt nu ma satur, te am...si te mai vreau...si te mai vreau”